14 nov. 2006
jurnal despre... obişnuit
Cosmin a primit ca temă de la şcoală să ţină, timp de o lună, un jurnal. Doamna le-a zis ca în zilele în care nu au ceva special de relatat să scrie: A fost o zi obişnuită. Ei bine, acest: A fost o zi obişnuită nu-mi dă pace. Deşi de un milion de ori am trăit senzaţia de zile obişnuite, tocmai de aceea cred că o zi obişnuită nu e deloc obişnuită, în sensul domestic şi domesticit. NOI devenim obişnuiţi, pentru că ne pierdem uimirea. Fiorul! Ar trebui să ne scriem în jurnal: Încă o zi în care am fost obişnuiţi... opaci...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea