poezie Petre Stoica

CEVA
Mihaelei Şchiopu

Acolo în grădină
printre ridichi şi foi de salată
printre cioburi de sticlă şi bulbi putreziţi
printre pietre şi pene de cintezoi
într-o zi am găsit
ceva ce găseşti numai o singură dată în viaţă
ceva fără formă ceva fără gust şi culoare
ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă
ceva mai frumos decât genele iubitei
ceva cald şi dureros ca o melodie depărtată
ceva…

acolo în grădină
ceva ce găseşti numai o singură dată în viaţă

(de aici)

Sina Danciulescu: Morfologia zborului (poezie)

Ma bucur ca oricare substantiv
de stare atribute
inceput si sfarsit


Singura libertatea
este cum

(volumul de poeme "Cum" - Sina Danciulescu, Ed. Scrisul Romanesc, 1984)

Simona Popescu: II - Xilofonul (poezie)

V
Rugaciuni nu mai stiu sa fac
doar cand e noapte si nu ma gandesc la nimic
si e liniste si nimeni in jurul meu
strang tare tare ochii
(un camp verde plin de romanita)
si spun
   iarta-ma pentru tot ce am facut
   si pentru tot ce nu am facut
   si pentru tot ce nu voi face
   si da-mi puterea sa rezist
   si fa-i pe oameni sa fie mai buni
   si fa-ma pe mine sa fiu buna si sa-i iubesc
   si fa-ma sa nu-mi amintesc
   si fa-ma sa-mi amintesc si sa iert
   si obrazul meu mai lasa-l inca mai lasa-l curat si neted
   si fa-i pe prietenii mei sa ramana prietenii mei
   si fa-ma sa inteleg

(camp verde plin de romanita
puf de papadie spulberat)

(un sunet de xilofon
ghiocei rasfirati pe pamantul inghetat)

("Xilofonul si alte poeme" - de Simona Popescu, Editura Litera, 1990)

Inceputul - de Irina Mavrodin

Începe Ziua
Începe Cartea
Începe Lumea
şi Fericită Scriu
Binecuvântată Fie
Această Dimineaţă
Această Lumină
Sunt Vie

poezie Irina Mavrodin

eternitatea

si inca o data

sa-mi spun rugaciunea

multumescu-Ti Tie Doamne

ca Esti

fa Doamne ca aceasta zi

sa fie

la fel cu toate celelalte

pe care mi le-ai daruit

poezie/ Ultima Gradina de iarna, de Ion Draganoiu

"Sa nu ne fie teama sa ingropam samanta.
O poarta altfel vantul si ni se pierde urma..."
(Gradina de iarna XIII)

Ultima Gradina de iarna

Si daca vine cineva
si strica oranduiala Gradinii?
Potecile serpuind si cascada,
helesteul cu pesti aurii si arbustii cei verzi
peste iarna.
Daca cineva vine si toate acestea
le calca-n picioare? ma intreba gradinarul,
proptit in harlet si stergandu-si
sudoarea fruntii cu mana.
Nu poate nimeni, i-am spus.
Toate acestea sunt prea adanc 
ascunse in mine si nimeni nu poate s-ajunga
pana la locul de taina unde-nverzeste Gradina.
Chiar tu, gradinarule, locuiesti inauntru
si sudoarea ce-o stergi de pe frunte 
e apa din creierul meu, iar numele tau
il scriu cu litera mare cand pot
iar cand nu cu litera mica.
Nimeni nu poate sa strice Gradina
ce creste in noi.

poezie/ A privi o floare, de Ion Draganoiu

de o vreme tot fac curat la carti! tot dau, tot dau dintre ele, rauri de carti care odinioara imi spuneau ceva acum pleaca in sacose ... spre alte case, spre alte maini care sa le rasfoiasca.

numai cartile de poezie se mentin pe pozitii in inima mea! hai sa va impartasesc un poem dintr-o carte de demult. carticica se numeste "Starea provizorie", iar autorul e Ion Draganoiu (carte aparuta la Editura Cartea Romaneasca, in 1984). iat-o:

A privi o floare

Ai ascultat in Gradina cantecul pasarilor
la ceasul cand noaptea se-ngana cu zorii?
Asemeni unei usi prinse in balamale incete
se deschide ziua. Florii de carne
petalele-i aburesc intr-o roua albastra.
E vremea sa desfacem acoperisul de sticla-al Gradinii,
sa le taiem cu o mana maiastra trandafirilor
spinii uscati ai iernii trecute,
sa alergam pe poteci (cu mainile larg desfacute,
asemeni unor libelule iesind din gaoace),
sa ne bucuram
de Acolo, de Aici, de Incoace,
de sensul fara de sens al miscarii...
Nu mi-ai raspuns intrebarii:
Ai ascultat, cand noaptea sa-ngana cu zorii,
fosnetul matasos al petalelor Florii de carne?
E ceasul cand lumea mai doarme,
inchisa-n cochilii de gips.
Miscarea e timpul ce vine spre noi pe tacute.
Ceasul acesta nu are secunde, minute si ore.
E un ceas de visare. Trecandu-l, putem spune:
A mai trecut un soare.
Nu mi-ai raspuns intrebarii:
Ai privit in aburul albastru al diminetii
o Floare?

Carmen Mihaela Visalon

poate un mac
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de carmen mihaela visalon [neutrin ]

2007-04-14  |     | 

din capul meu izbucneşte iarba
o pajişte albastră de nu mă uita
pe care paşte liniştită o mârţoagă
pe care aleargă înfricoşaţi trei iepuri
unul alb, unul roşu, unul negru
urmăriţi de copiii morarului
care macină, macină, macină,
în scâşnetul vesel al pietrei învârtite de apă
curge făina în sacii de cânepă
mâine o nevastă va coace melancolică o prescură
mâine o bocitoare va primi un colac
mâine alături de capul meu
sub crucea aceasta va răsări floarea soarelui
din tipsia inocentă a pruncilor
trase de cordonul albastru
prin frontanelă clopotele vor suna
ding-dong o nouă culoare
va împodobi mâine ţărâna
alunecând de-a lungul tulpinii de lacrimi
spre rădăcina ochiului ra

(....sau poate... un nufăr)

sursa: aici

azi am condus-o pe ultimul drum pe ea... pe draga mea prietena Carmen-Mihaela Visalon... 

azi am plans alaturi de copilul ei frumos si de copacul maiestuos sub care ea si-a inceput calatoria spre cer...

Dumnezeu s-o ierte...

Vocea si somnul - poezie Irina Mavrodin

crede în lumea asta verde
e un dar
ţie făcut
şi crede şi în lumea cealaltă

cea roşie care arde în lumină
e şi ea tot un dar
curând tot ţie făcut
crede în casă

dar crede şi în bordei
în rochia cusută cu fir de aur
şi în zdrenţele murdare ale bătrânei

sunt daruri ţie dăruite

îţi spune Vocea
legănându-se uşor
învăluindu-te pe nesimţite
în cutele Ei

în somn
crede în sănătate, preaiubita mea
îţi cântă dulce Vocea la ureche

dar crede şi în boală
crede în viaţă
dar crede şi în moarte

¤Irina Mavrodin, volumul de poezie "Începutul" - Scrisul Romanesc Fundaţia - Editura, 2010¤

bucură-te, de Irina Mavrodin

bucură-te

bucură-te
că vezi lumina zilei
şi culorile florilor
şi că poţi plânge
şi că te poţi înspăimânta

când vine întunericul
bucură-te bucură-te
de lumea aceasta
ascultă-i sunetele discordante

sunt armonie în urechea ta
căci ai fost binecuvântată

adoră mâna divină
care te-a făcut

*poem din volumul de poezii ale Irinei Mavrodin "Capcana" - Editura Curtea Veche, 2002*

(mulţumesc, Mihnea!)

Achimenes Yellow Beauty / poezie Irina Mavrodin

d i a l o g

cine eşti tu?

mă întreabă rădăcina nucului

nu ştiu

îi răspund

dar tu? o întreb

nu ştiu

îmi răspunde

eşti fericită?

mă întreabă rădăcina nucului

sunt fericită îi răspund

dar tu? o întreb

oh! da! sunt foarte fericită

îmi răspunde rădăcina nucului

*Irina Mavrodin, "uimire/ étonnement", Editura Minerva, 2007*

Achimenes Dark Star / poezie Irina Mavrodin

b a l u l

animalele cu care
am întâlnire în fiecare noapte
lupul, ursul
şi peştele

vor să mă serbeze
în miezul de noapte
care vine
se vor îmbrăca în fel şi chip

ca pentru un bal mascat
vine şi coţofana
vine şi privighetoarea
în travestiuri nostime

eu încă nu m-am hotărât
cum să mă îmbrac

 *Irina Mavrodin, "uimire/ étonnement", Editura Minerva, 2007*

Irina Mavrodin

l u m a n a r i l e

suntem copiii Tai
lumanarile de ceara moale
care vor sa se aprinda
de la lumina Ta

ajuta-ne
sa ardem in noapte
atata
cat ne va fi fost dat

din volumul suuupeerbbb "uimire"/ "etonnement" de poezie al Irinei Mavrodin, Editura Minerva, 2007

cum de se deschide
trandafirul din boboc,
dăruind acestei lumi
întreaga sa frumuseţe?

a simţit încurajarea luminii
în sprijinul Fiinţei sale.

altfel,
rămânem toţi cuprinşi de spaimă.

- poem sufi de Hafiz, în traducerea bunului meu prieten Nelu Onofrei, căruia îi mulţumesc din suflet pentru dar! -

Maria Răducanu și Ion Mureșan

daruri de început de An Bun:

MUZICĂ

POEZIE - Interviu

Ion Mureșan

Mulțumesc, Mihnea Măruță!

recomand: poezie

în ultima vreme n-am mai citit poezie... până de curând... nimic nu e întâmplător, nimic... îi mulțumesc doamnei Betiana pentru generozitatea de a-mi dărui două volume de poezie care mi-au mișcat inima adânc - două oglindiri, ca ale unor păsări care se însoțesc în zbor: Poemul dintr-un singur cuvânt - In memoriam Ștefan Ioanid, o antologie de poezie apărută la Editura Criterion Publishing - București, 2010, și Punct cu punct, de Betiana Călin (Editura Ex Libris Universalis - București, 2010)...

copilăria trece
de Ștefan Ioanid


Să asculți în pleoapele mele doar eretica
înnoptare a vinului, lemnul
subțire-al memoriei. și nimic


altceva între noi și îndepărtatul
zbor al peisajului decât acest soldat
culcat în cerul adânc, între moi și fragede
animale, între mai adânci
corăbii decât chiar mireasma. O, dar tu
să asculți doar eretica înnoptare a vinului


în pleoapele mele când îți voi spune
fără o falsă spaimă sau fără
o falsă aranjare a duminicii în globurile
asudate ale dimineții: poate fi aceasta
o mai adevărată iubire o mai neînsemnată


duminică. Copilăria trece
prin milostivenia astfel uitată
a blândei viețuiutoare, copilăria trece
- nici îndoială frumusețea
credinței tale - copilăria trece
prin cutele verzi ale florii,
Crinului


(poezie din antologia Ștefan Ioanid /Poemul dintr-un singur cuvânt - citată mai sus)


peisaj cu furtună
de Betiana Călin


Grei peste ape norii... îi vedeam mângâind cu limba
Pescăruși de nisip
Păsări cuminți și temătoare adunate-n cerc la sfat
Să zburăm? Să rămânem?


Dilema răspândea o umbră anxioasă
Între colții apoși ai zilei


(din volumul Punct cu punct/ Betiana Călin - citat mai sus)

Lia Savu

august 1994

Mi-ar plăcea să nu prea caut să-nţeleg
Ci pur şi simplu să culeg
foame, fructe, fervori,
gust de izvoare, tremur de lucori.

Mi-ar plăcea să se-ntoarcă spre mine
sângele şi fastul de acum,
lave şi ruine
fără să se ştie cine şi cum.

Lia Savu, Poeme, Humanitas 1997

poezie Ion Mureşan

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ (3)

Este un zid dărăpănat de cărămidă şi o spărtură în zid.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.
Este o inimă dărăpănată şi o spărtură în inima dărăpănată.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.
Am în cap crucea orbului.
Am în cap două linii de piatră.
Brusturii au crescut.
Nu mai ştiu aproape nimic din tinereţea mea.
Fără uşi, fără roţi, fără volan "Molotov'ul C.A.P.-ului
rugineşte într-o râpă.
Brusturii au crescut.
Eu sunt o rudă îndepărtată a mea.
Este un zid dărăpănat de cărămidă şi o spărtură în zid.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.
Este o inimă dărăpănată şi o spărtură în inima dărăpănată.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.

Dă-ne nouă puterea să plângem
Iar copiilor îngeraşul le luminează actul erotic
cu un craniu de sticlă şi astfel se văd picioarele lor
subţiri şi albe tremurând deasupra ligheanului de tablă în care
carnea ca o armată îşi strânge rândurile,
îşi flutură tristele steaguri.

Oh, dă-ne nouă puterea să plângem: ştiinţele
nu mai înfloresc, artele, pe mari porţiuni, se usucă!

Iar copiilor îngeraşul le luminează gropile din cărţi şi le zice:
"Cu voi am cutare şi cutare plan."
În acest fel ei se înşiră pe scăunele în apă,
de-a lungul pârâului,
îşi şterg ochii cu batistele negre.
Sus, în ceruri, şuieră funiile.
Oh, dă-ne nouă puterea să plângem: ştiinţele
nu mai înfloresc, artele, pe mari porţiuni, se usucă!

(de aici)

Rugăciunea unui clovn, by Toto

Îţi mulţumim ţie, bunul nostru Protector,
pentru că ne-ai dat şi astăzi forţa de a face cel mai frumos spectacol din lume.
Tu, cel ce protejezi oamenii, animalele şi barăcile,
Tu, cel ce îi faci pe lei blânzi ca oamenii şi pe oameni curajoşi ca leii,
Tu, cel ce în fiecare seară împrumuţi acrobaţilor aripile îngerilor,
fă ca la masa noastră să nu lipsească niciodată pâinea şi aplauzele.
Noi te rugăm să ne ajuţi, dar dacă nu ne găseşti vrednici de asta,
dacă o nenorocire trebuie să se abată asupra noastră,
fă ca aceasta să aibă loc doar după spectacol,
şi în orice caz aminteşte-ţi să salvezi mai întâi animalele şi copiii.
Tu, cel ce îngăduieşti piticilor şi giganţilor să fie la fel de fericiţi,
Tu, cel ce eşti adevărata şi unica plasă de salvare pentru salturile noastre periculoase,
fă ca în niciun moment al vieţii noastre să nu ne lipsească un cort, o scenă şi un reflector.
Fereşte-ne de unghiile femeilor noastre, că de ghearele tigrilor ne ferim noi singuri,
dă-ne în continuare forţa să-i facem pe oameni să zâmbească,
să suportăm cu seninătate hohotele lor de râs,
şi lasă ca ei să ne creadă fericiţi.
Cu cât simt mai mult nevoia să plâng, cu atât oamenii se distrează mai bine,
dar asta nu contează, îi înţeleg şi îi iert,
pe de-o parte pentru că ei nu ştiu ce este în sufletul meu,
pe de altă parte din dragoste pentru Tine şi pentru că au plătit un bilet.
Dacă ghiduşiile mele servesc să le aline suferinţele,
fă ca această faţă a mea să devină şi mai hazlie,
dar ajută-mă să o port cu naturaleţe...
Sunt mulţi care se distrează făcându-i pe oameni să plângă,
noi trebuie să suferim pentru a-i face să se distreze,
trimite, dacă poţi, pe cineva în această lume,
care să mă facă să râd,
aşa cum şi eu îi fac pe alţii să râdă...

text tradus din italiană cu ajutorul a doi meşteri mari, Miihnea şi Claudiu, cărora le mulţumesc din suflet!
şi adaptat de mine, după ureche, cu speranţa că nu am prăbuşit frumoasa construcţie!

Who put the brilliance in the rainbow?
Who put the salt into the sea?
Who put the cold into the snowflake?
Who made you and me?

Who put the hump upon the camel?
Who put the neck on the giraffe?
Who put the tail upon the monkey?
Who made hyenas laugh?

Who made whales and snails and qualis?
Who made hogs and dogs and frogs?
Who made bats and rats and cats?
Who made ev'rything?

Who put the gold into the sunshine?
Who put the sparkle in the stars?
Who put the silver in the moonlight?
Who made Earth and Mars?

Who put the scent into the roses?
Who taught the honey bee to dance?
Who put the tree inside the acorn?
It surely cant't be chanche!

Who made seas and leaves and trees?
Who made snow and winds that blow?
Who made streams and rivers flow?
God made all of these!

*dintr-o carticica de copii*