poezie Nichita Stănescu

înapoierea cheii

Mi-e dor sã pot
sã nu-mi mai fie
dor de tine

Tristeţea, ea;
nu este gând
ea lucru este

Mãnânc-o, dacã ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru,
nu contemplarea lui

Mi-e dor
sã pot sã nu-mi mai fie dor
de tine

Nichita

"Fii atent : tot ceea ce existã are o sãrbãtoare a sa."
....................................

"Dragule, aşazã-te şi tu cum poţi mai bine
cu spinarea pe o orã mai fericitã"
........................................

"Despre fericire, dragule, nu pot sã-ţi spun decât
foarte puţine cuvinte,
bunãoarã:
cel mai miraculos fapt al existenţei
este faptul cã este.
De aceea,
dorinţa fierbinte de a fi fericit
este legitimã şi miraculoasã.
Ar fi absurd ca existenţa sã fie absurdã.
Cautã, dragule, sã fii fericit
cât timp eşti tu de faţã,
cât timp vei avea faţã;
fereşte-te vreodatã sã porţi mascã"

(Nichita Stănescu - Învăţăturile cuiva către fiul său)

poezie Nichita Stănescu

Scrisoare

Nu numai timpul,
dar şi spaţiul e ireversibil, Tom
Sentimentele vechi, care-au fost
chiar felul meu de fiinţă
îşi caută mormântul
niciunde

Am pierdut numai lucruri unice,
singuratice, Tom
Vezi, dacă din zece se pierde
al şaptelea, -
e o tristeţe, o melancolie. Dacă
dintr-o sută se pierde
al şaptezecilea, -
e o cutremurătoare moarte...

Numai ceea ce se repetă
are valoare, Tom
Ceea ce e singur, ceea ce e unic
nu are valoare

Eu am pierdut numai lucruri
fără de valoare, am pierdut
numai ceea ce am iubit

Cum stau întors spre mare, acum,
văd câteva resturi de coloane greceşti, Tom,
de piatră, acest material la îndemână
Din ieftinătatea lui, poate,
n-a stârnit posesiune şi distrugere
şi astfel au rămas cât a mai rămas...

Coloanele, presimt, ar trebui născute
dintr-o piatră
mai fără de valoare încă,
şi mă gândesc la cuvinte, Tom

Ele nu sunt multe, -
par numai.
Ele sunt numai unul singur,
unic şi ireversibil...

Da?

Nichita
Mangalia 3-4 August 1974

poezie Nichita Stănescu

Cântec de iarnă

Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde eşti, în ce gând?

Crengile zvelte şi goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sânii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
şi crengile zvelte, şi goale, cu luna
lunecă negre şi-aiurea, întruna
dansează întruna

Tu unde eşti?
În ce gând?
frunzele negre-ţi căzură
cu toatele, oarbe-n căutătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav şi urât
doar o creangă cu roadele pline,
să m-adun, să mă-ntorc şi să vin iar la tine:
- Na un măr!... şi atât.

poezie Nichita Stănescu

Lecţia de anatomie

Vino cu mine să-ţi arăt
cât mai repede cu putinţă
o nuntă de fluturi, pictaţi
pe roţile locomotivei...

Să ne agăţăm de fum
ca să privim lecţia de anatomie.
Astăzi se va diseca un cuvânt
deşi nu e voie.

Vrei să învii? Nimic mai simplu!
Vino cu mine
şi repetă, repetă întruna în gând:
suntem un fluture
suntem un fluture!

muzica, Nichita

nichita stanescu - muzica
Asculta mai multe audio Diverse »

în dulcele stil clasic, cu Nichita!

nichita stanescu - in dulcele stil clasic
Asculta mai multe audio Diverse »