poezie Nichita Stănescu

Scrisoare

Nu numai timpul,
dar şi spaţiul e ireversibil, Tom
Sentimentele vechi, care-au fost
chiar felul meu de fiinţă
îşi caută mormântul
niciunde

Am pierdut numai lucruri unice,
singuratice, Tom
Vezi, dacă din zece se pierde
al şaptelea, -
e o tristeţe, o melancolie. Dacă
dintr-o sută se pierde
al şaptezecilea, -
e o cutremurătoare moarte...

Numai ceea ce se repetă
are valoare, Tom
Ceea ce e singur, ceea ce e unic
nu are valoare

Eu am pierdut numai lucruri
fără de valoare, am pierdut
numai ceea ce am iubit

Cum stau întors spre mare, acum,
văd câteva resturi de coloane greceşti, Tom,
de piatră, acest material la îndemână
Din ieftinătatea lui, poate,
n-a stârnit posesiune şi distrugere
şi astfel au rămas cât a mai rămas...

Coloanele, presimt, ar trebui născute
dintr-o piatră
mai fără de valoare încă,
şi mă gândesc la cuvinte, Tom

Ele nu sunt multe, -
par numai.
Ele sunt numai unul singur,
unic şi ireversibil...

Da?

Nichita
Mangalia 3-4 August 1974