Sf. Rita şi Sf. Anton de Padova sau despre gasirea lucrurilor pierdute

6 sfinti si o icoana

am fost ieri la Biserica Italiana, cu mare dor! fiind o zi de marti, a fost celebrata Sf. Liturghie in cinstea Sf. Anton de Padova, un sfant care m-a ajutat de atatea ori! sunt ortodoxa, dar alerg cu nadejde si la prietenii lui Iisus din Biserica Catolica, pe care ii simt foarte aproape! cand merg la Biserica Italiana, imi place sa aprind 6 lumanarele, pentru:

 Sf. Tereza de Lisieux

Sf. Rita

Sf. Anton de Padova

Sf. Iosif

Padre Pio

si 

Sf. Fecioara Maria

azi m-am intors in Biserica Italiana, pentru ca mi-a ramas gandul la o icoana pe care am vazut-o ieri, care il reprezinta pe Iisus Hristos Pantocrator. ieri nu mi-am putut dezlipi ochii de la ea! in mod deosebit m-au atras parul si barba Lui! descalcite si bogate ca niste lanuri... ca niste carari fara impiedicare... si m-am gandit cat de incalcite sunt firele noastre si drumurile... cate inghesuim in viata noastra, pierzand sensul si rostul! 

cred cu bucurie ca in El si prin El vietile noastre se descalcesc, se piaptana frumos, in curenti maiastri... cu o liniste aparte!...

iata icoana care m-a fermecat!

(multumesc Parintelui din Biserica Italiana pentru ingaduinta pe care mi-a acordat-o de a surprinde in biserica aceste cadre!)

Mesagerul Sfantului Anton

Ofer 6 numere ale revistei "Mesagerul Sfantului Anton (de Padova)" - revista de spiritualitate a franciscanilor minori conventuali - aparute intre anii 2009 - 2012. Eu le-am citit cu drag si acum pot calatori catre altcineva dornic sa le descopere! Cine este interesat sa-mi lase un mesaj pe nikomofag de pe gmail.com

rugăciuni pentru reuşită la examene

nu v-am spus: Cosmin e boboc de Neculce! a intrat la liceul pe care şi-l dorea, iuhuuu!

Doamne, când îmi amintesc prin ce emoţii am trecut! Cosmin, hai, mai treacă meargă, dar eu... ce să vă zic, noroc că am avut ajutoare dragi, cărora le sunt atât de recunoscătoare!!

în perioada premergătoare examenelor lui Cosmin, am dat acatiste la nenumărate biserici şi m-am apropiat cu sfială de sfinţii mei buni! m-am rugat Maicii Domnului, am fost la mănăstirea Radu Vodă, la Sf. Nectarie; la km 0 -  biserica "Sf. Gheorghe", la Sf. meu drag Nicolae; la Biserica Rusă, unde sunt părticele şi din moaştele Sf. Siluan Athonitul; la Biserica Icoanei; la bisericuţa de pe bd. Titulescu, la Sf. Parascheva, Sf. Nicolae şi Sf. Elefterie; la Simon Zilotul am fost, la bisericuţa de pe Calea Griviţei (ce impresie puternică mi-a lăsat!); la Sfântul Ioan Rusul, cu moaşte la Polizu... m-am mai rugat şi la Sf. Ioan Maximovici! de asemenea, am mai mers la Biserica Italiană, la alţi sfinţi dragi mie: Sf. Tereza de Lisieux, Sf. Rita, Sf. Iosif, Sf. Anton de Padova, Padre Pio...tuturor, din suflet, le mulţumesc pentru bunătatea lor de a mijloci pentru noi!!

în ziua în care Cosmin a avut examen la română, era 25 iulie şi, totodată, ziua prăznuirii Sf. Mari Mucenice Fevronia... am citit acatistul ei... Doamne, cât m-a impresionat viaţa acestei Mari Muceniţe!! şi cât m-am rugat ei pentru ajutor!

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintei-fevronia-67085.html  - Acatistul Sf. Mari Muceniţe Fevronia

în acea dimineaţă am mai citit:

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-duh-67151.html - Acatistul Sfântului Duh

http://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/01/15/icoana-bucurie-neasteptata/ - Acatistul Maicii Domnului Bucurie neaşteptată

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-maicii-domnului-icoana-sporirea-mintii-67106.html - Acatistul Maicii Domnului Sporirea minţii

de foarte mare ajutor ne-au fost, mai ales în contextul de mai jos!

subiectele de anul acesta de la română au avut un "cui", şi anume subiectul de la gramatică formulat ambiguu, care lăsa loc la interpretări, cel de nu ştiai cum ar fi mai bine să alegi, ca sens: subordonata subiectivă ori predicativă, pentru că amândouă păreau ok. ei bine, Cosmin a ales varianta predicativă, iar în prima fază baremul puncta subordonata subiectică. jale mare în împărăţie! Cosmin considera că se face o nedreptate, a fost dat peste cap complet, intra pe net din 5 în 5 minute, sperând că o să fie dată o rezoluţie pozitivă, care să puncteze şi predicativa. a doua zi, iar perpelire. ministrul interimar al învăţământului a dat un comunicat prin care spunea că baremul rămâne neschimbat, cu toate că subiectul respectiv ajunsese subiect de dezbatere în cadrul Institutului de Lingvistică şi al Academiei Române! îmi făceam griji, pentru că pe 27 urma examenul la matematică, iar Cosmin al meu era demoralizat totalmente.  în ziua cu pricina am mers la serviciu, şi nu m-am mai putut lipi de acatistele din ziua precedentă... DAR am citit o rugăciune adresată Sfintei Rita, sfânta cauzelor imposibile (mulţumesc, sfânta mea bună!), rugăciune pe care am găsit-o pe blogul Claudiei Stan:

O, preamilostivă sfântă Rita, ajutorul celor sărmani, nu s-a auzit niciodată ca cei ce s-au îndreptat către tine în necazuri să nu fi fost ascultaţi. Oare eu singur voi fi acel nefericit, nedemn de privirea ta, eu singurul neascultat de tine? O, nu, iubita mea sfântă! Tu ştii ce înseamnă a suferi şi că suferinţa e atât de mare. Necazurile mă strâng din toate părţile, suferinţele îmi apasă inima, strâmtorările îmi amărăsc zilele şi orice picătură de sprijin omenesc dispare în jurul meu.

Ce altă speranţă îmi mai rămâne, după Dumnezeu şi Sfânta Fecioară, decât la tine, o, dulce mângâietoare a celor care suferă? Gândeşte-te aşadar la mine. Dobândeşte-mi de la Domnul resemnare în împotriviri, mângâiere în întristări, eliberare de orice rău şi ajutorul particular pe care ţi-l cer acum……Amin. 

Tatăl nostru…

Bucură-te, Marie…

(de aici)

şi în dimineaţa aceea, am citit încontinuu rugăciunea de mai sus! era ca o litanie şi îmi făcea aşa bine s-o invoc! ei bine, în ziua respectivă premierul a intervenit în favoarea soluţionării oneste a subiectului cu "bubă" de la română, şi ca urmare s-a punctat şi varianta "predicativă" de la gramatică. ca urmare, Cosmin a avut nota 9.20 la română!

acum privesc în urmă... şi sunt aşa liniştit-limpede-bucuroasă!

pentru tot,

încă o dată,

mulţumesc Domnului şi sfinţilor Lui buni!

Isaia, cap. 61

1	Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M'a uns; El M'a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere,
2	să vestesc anul bineprimit al Domnului a şi ziua răsplătirii, să-i mângâi pe toţi cei ce plâng;
3	pentru ca celor ce plâng să li se dea în Sion slavă în loc de cenuşă, ungere de veselie celor întristaţi, podoabă de slavă în loc de duh al mâhnirii; şi ei se vor numi generaţii ale dreptăţii, răsadul Domnului întru slavă.
4	Şi vor zidi vechile ziduri prăbuşite şi vor ridica locurile cele din vechime pustii şi vor înnoi cetăţile pustii, chiar pe cele pustiite cu mult în urmă b.
5	Şi străini vor veni şi-ţi vor paşte oile şi cei de alt neam vor fi plugarii şi vierii tăi.
6	Dar voi vă veţi chema „preoţi ai Domnului“, „slujitori ai lui Dumnezeu“; tăria neamurilor o veţi mânca şi'ntru bogăţia lor minunaţi veţi fi.
7	În locul îndoitei voastre înfruntări şi'n locul ruşinării lor, bucura-se-vor de partea ce le va fi dată; c de aceea pentru a doua oară vor moşteni pământul şi bucurie veşnică va fi pe capetele lor.
8	Că Eu sunt Domnul, Cel ce iubesc dreptatea şi urăsc jafurile nedreptăţii; şi drepţilor le voi da osteneala lor d şi legământ veşnic voi face cu ei.
9	Şi seminţia lor cunoscută va fi printre neamuri şi odraslele lor în mijlocul popoarelor; toţi cei care-i vor vedea îi vor recunoaşte, că aceştia sunt seminţie binecuvântată de Dumnezeu
10	şi cu veselie se vor veseli întru Domnul. – Să se bucure sufletul meu întru Domnul, că în haină de mântuire m'a îmbrăcat şi în veşmânt de veselie; ca unui mire mi-a pus mie cunună şi ca pe o mireasă m'a împodobit cu podoabă. e Ps 44:13-15 Ps 103:34 Cant 4:8 Is 59:17 Iz 16:10 Avc 3:18 Mt 22:11 Lc 1:46-47 2Co 5:3 Ap 19:8 Ap 21:2 :
11	Şi ca pământul când îi creşte floarea şi ca o grădină când îi răsare sămânţa, aşa va face Domnul să răsară dreptatea şi bucuria înaintea tuturor neamurilor.

de aici

Am ascultat aceste cuvinte de Sarbatoarea crinilor in cinstea Sf. Anton de Padova, anul acesta, pe 13 iunie, la Biserica Italiana. Au ramas cu mine, m-au luat in brate si m-au mangaiat! Multumesc!

realiatea ne arată în fiecare eveniment, în fiecare lucru un prunc... oare reuşim să vedem, în ce e dureros pentru noi, în ce nu ne convine, Pruncul?

*privind statueta Sf. Anton de la Biserica Italiană, ieri... Sfântul Anton cu Pruncul Iisus în braţe...*

Sfânta Treime și Sărbătoarea crinilor a Sf. Anton de Padova

Dublă sărbătoare azi!

Alături de gândul-fluture către Sfânta Treime,

gândul-crin înflorește azi în cinstea Sfântului Anton de Padova, un sfânt atât de drag mie! Am alergat spre el de atâtea ori, iar el m-a întâmpinat, m-a îmbrățișat ca pe un copil!

Sfinte, îți mulțumesc pentru TOT! Pentru mijlocirea ta discretă și atât de VIE!

Dragii mei prieteni,

vă ofer în dar, cu bucurie, de dragul zilei de azi, atât de specială, iconițele de mai sus, cărticelele de rugăciuni în cinstea Sf. Anton de Padova și semnele de carte de la libraria mea de suflet, Pauline! Vi le voi trimite prin poştă.

Pe cei doritori îi rog să îmi lase un semn.

Doamne ajută!

dar din dar: ofer calendar antonian 2011

dragii mei,

cum dar din dar se face rai,

ofer un calendar antonian 2011 superb, cu drag de Sfântul Anton de Padova,

pe care l-am primit făcând abonament la revista Mesagerul Sfântului Anton... cei de acolo au fost extrem de drăguți - le mulțumesc din suflet! și mi-au trimis două calendare - unul era trimis cu abonamentul! pe celălalt îl dăruiesc!

dacă doriți să faceți abonament la revistă, aveți mai sus datele de contact. revista este bilunară, iar costul ei este moooodicccc - 15 lei pe an!

o, Doamne! fie ca familia iubitorilor Sfântului Anton să sporească și să fim cu toţii ca frații, ca niște adevărați mesageri ai Sfântului şi ai Bunului Dumnezeu! Sfântul Anton este un mijlocitor de negrăit în fața Pruncului Iisus, a Măicuței noastre... fie ca și noi să devenim mesageri ai vieții, ai luminii, ai speranței că problemele noastre, viața noastră este văzută de Cineva în toate aspectele ei, și nu-și întoarce fața de la ea, oricât de (aparent) fără ieșire ar părea...

pe doritorul calendarului îl rog să îmi lase un semn.

Sfinţirea crinilor

Predici la solemnităţi, sărbători şi comemorări

pr. Anton Dancă
achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Sfântul Anton de Padova

III

Veti înflori precum crinii

Sfintirea crinilor

Cântam sau auzim cântând deseori în bisericile noastre urmatoarele versuri:

Daca doua mari zavoare

Nu te-ar tine mut mereu,

Ai sopti: Ce mester oare

Scoate pasari cântatoare?

Si ti-ar spune orice floare:

"Dumnezeu".

Mii de flori ne vorbesc despre existenta, frumusetea, întelepciunea si atotputernicia lui Dumnezeu, dar mai presus de toate floarea de crin; ea este cu predilectie floarea Sfintei Scripturi. Înteleptul Solomon, când a ajuns cu lucrarile maretului templu din Ierusalim la împodobirea lui interioara, n-a gasit alt ornament mai vrednic de casa Domnului decât floarea de crin (cf. IRg 7,19). Mirele dinCântarea cântarilor nu gaseste lucru mai frumos cu care sa se asemene pe sine, pentru a-i face bucurie iubitei sale, decât tot floarea de crin. El însusi îsi iubeste aleasa inimii pentru ca este total distinsa de alte fete; mirele spune: Cum este crinul printre spini, asa este iubita mea printre fete(Ct 3,1-2). Bucuria mirelui sta în faptul ca mireasa lui este frumoasa, curata si plina de parfumul virtutilor. Mirele este Cristos si mireasa este Biserica sa, de aceea scena din Cântarea cântarilorse transpune într-un cadru ceresc si mireasa îsi vede mirele cu bratele pline de crini. Încântata, spune: Iubitul meu în gradina lui s-a dus, între straturi pline de arome, sa-si pasca turma si crini frumosi s-adune (6,2). Înteleptul Ben Sirah, când si-a facut testamentul si a voit sa lase cea mai frumoasa povata urmasilor sai, le-a spus: Mireasma voastra sa fie ca mireasma de tamâie si voi sa înfloriti precum crinul (39,14). Când Isus a voit sa ne dea o lectie de încredere în Providenta divina, ne-a chemat sa privim crinii care nu se ostenesc, nu torc si nu tes, si cu toate acestea sunt mai frumos îmbracati decât a fost împaratul Solomon în culmea maririi sale (cf. Mt 6,28-29). Nimeni nu se poate îndoi de faptul ca Mântuitorul, asemenea mirelui din Cântarea Cântarilor, a venit sa-si pasca turma în gradina Bisericii si sa adune flori de crin.

O floare de crin, deosebit de frumoasa si de placut mirositoare, este sfântul Anton de Padova.

Precum pruncul Isus si-a gasit bucuria în bratele mamei sale, crin preacurat, mai frumos decât îngerii, tot asa si-a gasit bucuria în bratele sfântului Anton. Pentru aceasta îl vedem în icoane sau în statui cu pruncul Isus pe un brat si cu crinul în cealalta mâna.

Putem spune, fara teama de a ne însela, ca sfântul Anton a fost un crin plantat de Maica Domnului în gradina lui Isus de pe acest pamânt, fiindca el s-a nascut în sarbatoarea ei, 15 august 1195, în sarbatoarea Ridicarii cu Trupul si cu Sufletul în slava cereasca. Preacurata Fecioara Maria s-a ridicat la cer pentru a planta crini pe pamânt.

Ca sa creasca, orice crin trebuie udat de ploaia binefacatoare si irigat pe timp de seceta.

Pruncul nascut în familia lui Martin si a Taveriei din Lisabona (Portugalia) îndata a fost dus si spalat cu apa botezului, pentru a primi parfumul crinului, harul sfintitor si i s-a pus numele de Fernando, ceea ce înseamna om aducator de pace, nume cu specific mesianic, deoarece Isus a fost prorocit ca va fi principele pacii. Fernando a fost predestinat sa duca pacea lui Cristos la toti oamenii de bunavointa.

Mama sa, Taveria, deseori îl va duce la biserica din apropiere, închinata Maicii Domnului, si cu lacrimi de iubire îl va încredinta ocrotirii ei ceresti. Copilul o privea, se minuna de felul în care mama se ruga si simtea cum îl patrunde cu credinta si iubirea ei. Îngenunchind lânga mormântul sfântului martir Vincentiu, tot din aceasta biserica, cerea ajutorul lui pentru fiul ei: sa dea si el dovada iubirii fata de Isus cu pretul sângelui sau.

Crescut în gradina Maicii Domnului, alaturi de parfumul de crin al sfântului Vincentiu, udat de lacrimile mamei, Fernando a prins gustul rugaciunii înainte de a sti ce-i rugaciunea. Într-o zi s-a târât de-a busilea în biserica, în fata sfântului altar si a început sa gângureasca, sa-si miste buzele, asa cum o vazuse pe mama sa facând de atâtea ori. Numai Dumnezeu a stiut ce a voit sa spuna. Oricum, din inima curata ca de crin a pornit o ruga îngereasca. Diavolul invidios a voit sa-l sperie, ca sa nu mai vina aici niciodata pentru a se ruga si i-a aparut într-o forma înspaimântatoare. Fernando nu s-a speriat; a voit sa-si faca semnul crucii, dar n-a reusit sa-si duca mânuta pâna la frunte ci, cu degetul cel mare a facut semnul crucii pe lespedea de piatra din fata sa, care s-a înmuiat ca ceara si semnul a ramas întiparit pe ea pâna azi.

Intuind primejdia care îl pândea în viata din partea necuratului, a înteles sa-si apere crinul inimii, sfânta feciorie, prin votul curatiei. Avea doar vârsta de cinci ani si, strecurându-se în biserica, a înaintat pâna în fata statuii Maicii Domnului si rosteste juramântul de a trai curat toata viata.

Isus a voit ca în aceasta inima de crin ceresc sa puna flacara iubirii de serafim, ca atunci când îl va hrani cu pâinea îngerilor, cu prima sfânta Împartasanie, sa desavârseasca în el lucrarea Duhului Sfânt. Pentru aceasta, într-o zi aude cum bate cineva în poarta. Mama îl trimite pe Fernando sa vada cine-i si ce vrea. Deschizând poarta, el vede un mic cersetor cu un sac pe spate. Ce doresti?l-a întrebat Fernando. Vino sa-ti arat, i-a zis micul cersetor si, deschizând gura sacului, i-a aratat o multime de inimi parca vii si i-a zis: Asta vreau: inima ta! Dar cine esti? l-a întrebat Fernando. Cersetorul i-a raspuns: Tu stii cine sunt, pentru ca mama ta ti-a vorbit de multe ori despre mine. Si a disparut. Fernando, întors în casa i-a povestit mamei, care i-a confirmat: Isus îti vrea inima ta. I-a daruit-o total în ziua primei Împartasanii si niciodata nu i-a cerut-o înapoi, ci a voit sa o faca mai frumoasa din zi în zi.

Crinii trebuie sa fie aparati de garduri sau de ziduri, spre a nu fi profanati de animale.

Fernando se retrage între zidurile manastirii Fratilor Augustinieni. Cronicarul manastirii a consemnat în ziua venirii lui: Singuratatea manastirii s-a împodobit cu un crin.

Ca si cum ecoul rugaciunilor mamei nu s-ar fi stins în sufletul lui, Fernando vrea ca peste albul crinului sa puna purpura rosie a sângelui de martir. Vrea sa intre în rândul fratilor franciscani, cu o conditie: sa-l trimita misionar în Africa, pentru a avea posibilitatea sa-si dovedeasca iubirea fata de mântuirea fratilor pagâni. A fost primit si la intrarea în ordin si-a luat numele de Anton, ceea ce în limba greaca înseamna floare, în amintirea unei flori de crin care a umplut pustiul de parfum ceresc: sfântul Anton abate. A dorit ca floarea inimii de crin sa o planteze în Africa, numai ca planul lui Dumnezeu a fost altul: erau destui crestini-pagâni în Portugalia, Spania, Franta, Italia, care aveau trebuinta de o inima noua.

Prin predici, rugaciuni, posturi, suferinte si minuni nenumarate a voit sa readuca în suflete parfumul virtutilor crestine, mai ales parfumul ceresc al cerintei, sperantei si iubirii, oferind tuturor un mijloc eficace pentru a-l învinge pe Satana. Sfântul Anton îi învata pe cei ispititi sa se roage si chiar sa scrie pe o bucatica de piele un semn al crucii cu urmatoarea rugaciune, pe care sa o poarte cât mai aproape de inima: Iata crucea Domnului! Fugiti partilor vrajmase! A învins leul din tribul lui Iuda, odrasla lui David. Aleluia, aleluia! Multi s-au bucurat de adevarate minuni urmându-i sfatul.

Nici la moartea sfântului Anton, survenita la 13 iunie 1231, nu a încetat parfumul de crin al sufletului sau, ci din contra, la mormânt reîncep minunile. Credinciosii cer papei Grigore al IX-lea, care îl cunostea destul de bine, fiindca, sfântul Anton predicând într-o zi la Roma, s-a reînnoit minunea Rusaliilor: toti cei prezenti l-au înteles în limba materna. La insistenta credinciosilor, episcopilor si a cardinalilor, papa a hotarât deschiderea procesului de beatificare. Se cereau trei minuni care sa-i confirme sfintenia. S-au adus peste patruzeci de minuni savârsite. Unul dintre cardinali se opunea acestei grabe, fiindca, zicea el, n-a trecut nici un an de la moarte si a-l declara sfânt este împotriva uzantei canonice, asa ceva nu s-a mai pomenit. Dar acest cardinal a avut un vis într-o noapte: se facea ca îl însoteste pe papa Grigore al IX-lea la sfintirea unei biserici. Când au ajuns cu ceremoniile la punerea relicvelor în altar, cardinalul a uitat sa le aduca, atunci papa i-a poruncit sa ia relicve din trupul unui mort care tocmai atunci era adus în biserica. Cardinalul se opune, fiindca nu se stie daca mortul adus este sfânt sau nu. Papa îi porunceste sa mearga si, da la o parte valul de pe sicriu, sa vada cine este mortul. Facând ce i s-a poruncit, cardinalul constata ca în sicriu este trupul sfântului Anton care raspândea un parfum îmbatator de crin. Trezindu-se, a cerut el însusi declararea oficiala de sfânt. Ceea ce s-a si produs în ziua de Rusalii, 30 mai 1232, la mai putin de un an de la moarte.

Scriitorul Sofocle al Greciei din antichitate a spus o fraza memorabila: Multe sunt minunile lumii, dar cea mai frumoasa este omul (Antigona).

Parafrazându-l, putem spune: multe si frumoase sunt florile lumii, dar cei mai frumosi sunt sfintii si copiii care cresc curati precum crinii si parfumul virtutilor lor, parfumul ascultarii fata de parinti, evlavia fata de preacurata, credinta în prezenta lui Isus din altar, iubirea fata de semeni etc., îmbalsameaza sufletele noastre, ale tuturor oamenilor de pretutindeni.

Mijloceasca sfântul Anton de Padova ca acesti crini sa împodobeasca marele templu al lui Dumnezeu din Ierusalimul ceresc într-un chip mult mai minunat decât crinii împaratului Solomon din templul Ierusalimului pamântesc. Amin.

*articol de aici*

Sf. Anton de Padova

Mâine, dragilor, e sărbătoarea Sfântului Anton de Padova!

13 iunie!

Să alergăm la Sfântul bun al tuturor inimilor,

al crinilor,

al copiilor!

Sf. Anton de Padova

azi e a cincea zi de când sunt oaspetele Sfântului Anton de Padova. în casa mea sunt firimituri... casa lui e Isus!

zi de marţi, binefaceri ale Sfântului Anton

Ştiţi cum poate fi gãsit un rucsac pierdut nu în carul cu fân, ci în Gara de Nord?

Cum se petrecură lucrurile: la întoarcerea de la Moeciu, astã-varã, când am ajuns la căsuţa noastră (eu şi puii), am constatat cã nu mai aveam un rucsac, uitat cine ştie unde, în gară! Rugãciunile fierbinţi cãtre Sfântul Anton de Padova – considerat şi sfântul lucrurilor pierdute, Sfânta Rita de Cascia, sfântã a cauzelor imposibile, şi Mãicuţa Domnului ne-au ajutat în mod minunat! Da, reîntorşi în Gara de Nord, am gãsit rucsacul! Mul-ţu-mim!Mulţumesc pe aceastã cale personalului fast-food-ului Spring Time din Gara de Nord pentru ajutor!