scrisorar

citesc o carte despre iubire, frumoasa rau. s c r i s o r a r. adica o citesc si mi se face rau de iubirea lor, de iubirea aceea... mi se pare foarte posibila aceasta carte, atat de iubitoare, atat de a lor...
eu stiu ca se poate trai si fara aceasta poezie, dar atat de, atat de sarac...
dar stiu si ca fara Acea-Poezie-Viata-Fata-Catre-Fata nu se poate trai, nu se poate respira cu adevarat...
multa vreme m-am gandit la mine cea de la 3 ani, la mama si am simtit ca nu pot merge inainte...
multa vreme m-am gandit sa te astept, pe tine cel nestiut...
si mai multa vreme m-am scaldat in absurduri care mai de care mai grotesti, uitand ca Jacques Salome m-a avertizat ca viata e pretioasa....
iar acum boala tatei m-a adus la acest prag, care pentru mine e un un fel de koan. viata deversandu-ma aici e koanul in sine, fara surle si trambite... "fara iesire", asta aud... e un clivaj in mine, de cand ma stiu: intre bogatia vietii, care tasneste din toate partile, si blocajul meu, care nu curg de nicaieri... intre oasele transparente si atat de frumoase ale parintelui Ilie Lacatusu si carnea care colcaie in mine, intr-un bazar fara rost...
Sf. Xenia, cu basmaluta ei din care se prelinge o suvita, paseste si depaseste obstacolele, cu mila si blandete. e sfanta din ziua mea de nastere...

pentru 24 ianuarie

sunt născută din nou!
azi e a doua mea zi!

mulţumesc frumos ursitoarelor cu ale lor urări,
dăruitorilor din toate părţile inimii,
soarelui care a luminat ziua,
plimbării cu tine şi vorbei noastre până târziu în noapte (cum făceau mama şi tata, la ţară, pe vremea când eram copil - copila câmpului)
dragilor mei pui cu bonzaii lor,
prietenilor draaaagi

şi ţie, Sfântă Xenia, minune a zilei mele din miezul Sankt Petersburgului...

24 de fluturi,
vouă,
nouă!...

Sf. Xenia de Petersburg

Sfânta Xenia de Petersburg

am avut o mare bucurie în week-end: comandasem o carte prin internet şi a ajuns vineri! cartea este despre viaţa Fericitei Xenia de Petersburg, Nebuna pentru Hristos! data comemorării ei este 24 ianuarie, adică ziua în care m-am născut! este o sfântă ciudată, care mi-a plăcut din prima! aşadar: merg la poştă undeva pe Calea Griviţei, că mesageria de lângă casă s-a mutat, intru la CEC şi cred că e poştă, de, să nu mă dezic. până la urmă nimeresc. cartea era lipită cu scotch maro, ambalajul era şi el maro, eu ardeam de nerăbdare să ajung la sfântă! aşadar mergeam şi încercam să rup ambalajul. am reuşit, făcusem o mică ferestruică... şi i-am văzut palmele! palmele, înaintea chipului.... stăteam aşa în mijlocul străzii şi parcă nu mai văzusem ceva atât de frumos!