24 nov. 2011

"– La cîţi ani devine cineva matur? se interesă Chelfa.

– Nu depinde de vîrstă, răspunse bătrînul. Cei mai mulţi dintre noi rămînem copii pînă la sfîrşitul vieţii. Adult, ce vorbă mare! Păi, e foarte simplu: un adult nu are nevoie de proptele nici ca să gîndească, nici ca să făptuiască. E un ins de sine stătător, autonom. E un ins singur, un ins care nu suferă însă de singurătate. Să devii adult e o încercare primejdioasă, mulţi pier pe drumul ăsta, pier de epuizare, ca nişte păstrăvi care urcă rîul; mulţi se tem atît de tare, încît nici măcar nu încearcă vreodată să devină adulţi. A fi adult e o stare de graţie. Înseamnă a nu mai cunoaşte singurătatea."
Ion Vianu, Caietele lui Ozias
(fragment preluat din articolul Dependenţă şi autonomie)

22 nov. 2011

"Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău."

(fragment din Rugăciune pentru vrăjmaşi, descoperită la tema 5 a Seminarului duhovnicesc al Maicii Siluana "Să ne vindecăm iertând". Mulţumesc, Măicuţă!)
* prin vrăjmaş înţeleg şi situaţiile de viaţă mai naşpa, încercările, experienţele mai potrivnice, care ne fac să ieşim din noi şi să strigăm, care ne fac să recunoaştem că fără El suntem neputincioşi, care ne prelungesc mâinile până la veşmântul Lui!

8 nov. 2011

"Căsătoria este atât de luminoasă şi are un efect terapeutic atât de crud deoarece este singura relaţie care ne face să comunicăm cu adevărat cu noi înşine. Toate celelalte relaţii amoroase sau de prietenie ne permit eschive , fente, jocuri, abateri."

(citat din cărticica "Elogiul căsătoriei, al fidelităţii şi al altor nebunii..." - de Christiane Singer, apărută la Editura Ascendent)

3 nov. 2011

Casa sufletului

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere, de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel, dar prefera linistea. Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine! Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce construiesti te construieste!
*material primit prin e-mail de la Cristina*
Multumesc!

cărţi ale Maicii Siluana Vlad

Puteţi comanda cărţi ale Maicii Siluana, prin librăria Sophia,
aici

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea