Michel Henry - Intrupare. O filozofie a trupului

#44. Viaţa e fără "de ce". Viaţa este bună.

(Michel Henry - "Întrupare. O filozofie a trupului", Prezentare şi traducere Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, 2003)

Sub aceeaşi stea - J. Green

"Îmi plăcea Augustus Waters. Îmi plăcea tare, tare, tare mult. Îmi plăcea felul în care povestea lui se încheia cu altcineva. Îmi plăcea vocea lui. Îmi plăcea că făcuse aruncări de agitaţie existenţială. Îmi plăcea că era titular la Catedra de Zâmbete Vag Strâmbe, cu ore şi la Catedra de a Avea O Voce Care Făcea Ca Pielea Mea Să Semene Mai Tare Cu Pielea. Şi îmi plăcea că avea două nume."


"- Ne mai vedem? m-a întrebat.
Din glasul lui răzbătea o emoţie fermecătoare. I-am zâmbit.
- Sigur că da.
- Mâine? m-a întrebat.
- Răbdare, greieraş, l-am sfătuit. Nu vrei să pari prea nerăbdător.
- Corect, de-aia am spus mâine, a zis el. Vreau să te revăd în seara asta, dar sunt dispus să aştept toată noaptea şi o bună parte din ziua de mâine."

- fragment din cărticica fermecătoare "Sub aceeasi stea", de John Green, apărută la Editura Trei în anul 2013 -

"Eu sunt Adevarul" - Michel Henry

"Daca oamenii sunt acesti Fii ai lui Dumnezeu in Hristos, cum anume se explica faptul ca atat de putini dintre ei stiu si isi aduc aminte de aceasta? Daca poarta in ei aceasta Viata divina si imensitatea ei, pentru ca nu exista alta Viata decat aceea si viii nu pot decat sa se plece sub revarsarea ei, cum anume trebuie inteles faptul ca ei sunt atat de nefericiti? Fiindca, la urma urmei, nu necazurile care le vin de la lume ii mahnesc. In realitate, de ei insisi sunt atat de nemultumiti. Propria lor incapacitate de a-si realiza dorintele si proiectele, sovaielile lor, slabiciunea lor, lipsa lor de curaj provoaca in adancul lor insisi raul de a fi care-i insoteste de-a lungul lugubrei lor existente. Daca nu inceteaza sa atribuie imprejurarilor sau altora cauza esecului lor, e numai pentru a se amagi pe ei insisi si a uita ca aceasta cauza e in ei insisi. Asa cum spune Kierkegaard, nu disperam atat de faptul ca n-am ajuns Cezar, ci de faptul ca n-am ajuns acest eu. Dar cum sa disperam de acest eu, daca el nu e nimic mai putin decat venirea in noi a lui Dumnezeu in Hristos? O astfel de disperare nu e cu putinta decat daca, intr-un fel sau altul, omul a uitat stralucirea conditiei sale initiale, a conditiei sale de Fiu al lui Dumnezeu - a conditiei sale de "Fiu in Fiul" "

*pasaj din cartea "Eu sunt Adevarul", de Michel Henry - Editura Deisis, 2007*

să citim limpede

“Când citeşti, să încerci să citeşti limpede, astfel încât să se audă şi ultima literă a fiecărui cuvânt. La fel să procedezi şi când cânti la biserică sau când te rogi, fiindcă astfel te obişnuieşti să fii corect şi smerit în toate, în cuget, în cuvinte şi în fapte.”

(Preacuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul)

totul este rugaciune

"Acesta este scopul nostru: trebuie sa intelegem ca Biserica este Mama noastra; ea nu este mama noastra vitrega. Si orice ne spune Biserica, Mama noastra, o spune din iubire. Un pom nu aduce roada daca nu este ingrijit. Pomul neroditor nu va aduce roada decat prin altoire, prin taierea ramurilor uscate. Prin urmare, atunci cand traim un necaz, o incercare, un esec, trebuie sa intelegem ca aceasta este fapta Gradinarului, Care face aceasta pentru binele nostru. De obicei, noi incercam sa inaintam prin viata duhovniceasca nu prin ascultarea si acceptarea voii lui Dumnezeu, ci prin urmarea gandurilor noastre. Alegem drumul gresit. Parintii spun intotdeauna: "Faca-se voia Ta" si accepta tot ceea ce se intampla ca fiind voia lui Dumnezeu. Nici macar nu vei reusi sa faci mereu voia ta. In timp ce daca spui "faca-se voia Ta", atunci voia ta este indeplinita intr-un anumit sens, fiindca voia ta este ca voia Lui sa fie implinita. Iar aceasta daruieste libertate autentica omului. Ne daruim in mainile Celui Care ne iubeste si Care ne-a dat viata. El ne insoteste intreaga viata, iar noi ne incredintam pe noi insine si viitorul nostru Lui. Cand suntem siguri in privinta viitorului, atunci putem limpede vedea ce se petrece in viata noastra de zi cu zi."
*

achimenes Daisy Boo

"Asa cum v-am mai spus mai devreme: monahul care cobora in gradina sa sape, fiecare moment - mersul sau, sapatul, tarana, totul era o rugaciune. Prin urmare, stradania pe care o depun pentru a-mi asigura traiul, munca pe care o fac pentru familie este in sine o rugaciune. Atunci cand ajung la o adevarata indreptare a mea, atunci viata mea, fiecare contact cu oamenii devine studiu duhovnicesc."
*
"Daca vom mistui hrana pe care viata ne-o daruieste, vom ajunge la "Slava Tie, Doamne!""
*
"Asadar, cu totii traim impreuna: monahii care se nevoiesc pe munte si mirenii care sunt aici, nevoindu-se in lume. Suntem cu totii impreuna; suntem un intreg. Sa ne insemnam cu semnul Crucii si sa infruntam viata."

- fragmente din carticica "Totul este rugaciune - A trai in lume ca si cum am trai in Sfantul Munte" - Arhimandrit Vasilios Gondikakis, Doxologia, Iasi 2013 -

Viaţa nu e mereu roz - de Mel Robbins

„Prea ne autoexcludem des din jocul vieţii, gândindu-ne că există un moment oportun pentru a face un lucru sau pregătindu-ne atât de minuţios pentru acest moment, încât nu mai vine niciodată.”

(fragment din cartea Viaţa nu e mereu roz – de Mel Robbins, Editura Curtea Veche)

vino

fragment din cartea:

stabilitate versus ceea ce conteaza

achimenes Peach Blossom

"Uneori te lasi pacalit pentru ca iti dai seama ca, daca ai reusi sa faci ceea ce intr-adevar conteaza, viata ti se va schimba, iar pentru majoritatea oamenilor obisnuitul, familiarul, chiar daca e imputit, pare mai sigur decat necunoscutul. Viata pe care o cunosti poate fi trista si lipsita de generozitate, dar, cel putin, te poti baza pe ea. Stii cine te poate rani, cat de tare, pentru cat timp. Prizonierii fricii prefera sa ramana ascunsi in temnita pe care si-au construit-o decat sa se aventureze intr-o vila despre care nu stiu nimic. "

*Alan C. Cohen, "Viata ca o teapa" - Editura Nemira*

"da" in fluiditate

„A spune „da" este o atitudine interioară care ne face receptivi la mişcarea vieţii, la evenimentele ei neprevăzute, neaşteptate şi surprinzătoare. Este un gen de respiraţie care ne permite să urmăm în interior fluiditatea existenţei, să acceptăm oscilarea între bucurie şi durere, între fericire şi nefericire, să acceptăm viaţa aşa cum este, cu contrastele, dificultăţile şi im-previzibilitatea ei. Multe suferinţe provin din negarea a ceea ce există sau din rezistenţa la schimbare.”

„(…) Chiar dacă anumite evenimente sunt de neînţeles şi revoltătoare, accept să trăiesc şi îi spun cu orice preţ „da" vieţii aşa cum este, cu partea ei de mister, de umbră şi de lumină.”

(Frédéric Lenoir, “Mic tratat de viaţă interioară”, Editura Paralela 45)

- citatele sunt preluate de pe site-ul www.ceruldinnoi.ro, mai exact de aici. multumesc, Vioriq! -

"Arta esentei", de Dominique Loreau

"Ca să ştii ce să arunci, deci ce să păstrezi, mai întâi trebuie să te cunoşti

 Tot ce am acumulat până acum este rezultatul gândurilor pe care le-am avut: nu doar corpul şi facultăţile noastre mentale, ci şi prietenii, activităţile şi bunurile de care dispunem. Aşadar, conştientizarea acestor gânduri este primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a şti ce anume să păstrăm şi ce să aruncăm. Iar ca să ajungem aici, avem nevoie de o extraordinară formă de cunoaştere: cunoaşterea de sine. Nu este suficient să ştim „aproximativ” ce ne dorim. Trebuie să definim acest lucru până în cele mai mici detalii. Orice idee imprecisă, nebuloasă, implică pericolul ca, aruncând sau păstrând anumite lucruri, „să ochim pe de lături”, să ratăm ţinta şi să rămânem, în ciuda încercărilor noastre, nemulţumiţi. În concluzie, este necesar să nu lăsăm nimic la voia întâmplării, ci să reflectăm cu calm la lucrurile de care alegem să ne înconjurăm. Reanalizarea alegerilor, trierea posesiunilor pentru a nu păstra decât lucrurile care ni se potrivesc perfect (şi nimic în plus) – tot acest proces face trimitere la un triaj identitar. Şi nu este deloc o sarcină uşoară. Ea trebuie abordată prin tatonări, prin greşeli acceptate şi apoi corectate. Procesul seamănă cu un pelerinaj, iar ascensiunea către vârf se realizează în etape. Trebuie să reflectăm într-o manieră metodică şi precisă, trebuie să avem idei clare, sănătoase şi rezonabile despre ceea ce alegem să fim şi despre viaţa pe care dorim s-o ducem."

–fragment  din cartea Arta esenţei de Dominique Loreau, Editura Baroque Books & Arts, 2013–

*multumesc, Mihnea!*

Oscar şi Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt

"Dragă Dumnezeu,

Îţi mulţumesc că ai venit. Ai ales la fix momentul, că nu mă simţeam bine deloc. Poate că scrisoarea mea de ieri te-a jignit un pic...

Când m-am trezit din somn, mi-am adus aminte că am nouăzeci de ani şi-am întors capul spre fereastră să mă uit la zăpadă.

Şi deodată am înţeles c-ai să vii. Era dimineaţă. Eram singur pe Pământ. Era atât de devreme, încât până şi păsările dormeau, darămite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care trăgea la aghioase, pe când tu te munceai să aduci zorile. Nu părea să-ţi iasă din prima, dar te străduiai. Cerul pălise. Tu umpleai văzduhul de alb, de gri, de azuriu, înviorând lumea. Nu te opreai o secundă. Şi-n clipa aceea am înţeles care era diferenţa dintre noi şi tine: tu eşti un tip infatigabil! Pus pe muncă fără întrerupere. Căruia nu-i este niciodată lehamite. Ziuă vreţi, uite ziuă! Noapte? Uite noapte! Şi primăvară! Şi iarnă! Şi uite-o pe Peggy Blue! Şi uite-l şi pe Oscar! Şi pe Tanti Roz! Asta zic şi eu sănătate de fier!

Mi-am dat imediat seama că veniseşi. Şi că-mi dezvăluiai secretul, marele tău secret: priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea­-o pentru întâia oară.

Urmându-ţi aşadar sfatul, m-am străduit să-l pun în aplicare. Contemplând lumina, culorile, copacii, păsările, animalele. Simţeam cum aerul îmi pătrunde în nări făcându-mă să respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Fremătam de o bucurie necuprinsă şi pură. Aceea de a exista. O bucurie care mă fermeca.

Îţi mulţumesc, dragă Dumnezeu, că ai făcut asta pentru mine. Era ca şi cum m-ai fi luat de mână şi m-ai fi dus în miezul tainei ca să o cuprind cu mintea. Îţi mulţumesc."

(fragment din carticica adorabilă "Oscar şi Tanti Roz", de E.E. Schmitt,  Editura Humanitas)

Arta simplităţii - de Dominique Loreau

"Viata traita BINE presupune vitalitate si dragoste de viata." 
 *
 "Luati viata asa cum vine, lasandu-va in voia zilelor, a noptilor si a anotimpurilor..."

(Dominique Loreau - "Arta simplităţii", Baroque Books & Arts, 2012 - carticica mea adorabila de inceput de an)

Arta simplităţii - de Dominique Loreau

"Când avem bucuria de partea noastră, viaţa e plină de belşug."

(Dominique Loreau - "Arta simplităţii", Baroque Books & Arts, 2012)

Extraordinarele aventuri ale lui Basil cel Banal - de Wiley Miller

"Basil stia ca sansele nu apar des, iar atunci cand o fac nu zabovesc foarte mult timp. Daca voia sa profite din plin de aceasta oportunitate, trebuia sa actioneze."

*fragment din cartea "Extraordinarele aventuri ale lui Basil cel Banal", de Wiley Miller, Editura Rao*

Arta simplităţii - de Dominique Loreau

"Transparenţa este absenţa rigidităţii şi ea este cea care îi permite unui individ să strălucescă din interior."

(Dominique Loreau - "Arta simplităţii", Baroque Books & Arts, 2012)

Despre omul nobil, cupa din care bea regele - de Meister Eckhart

"Caci trebuie sa fim asa cum zice Domnul nostru: “asemenea oamenilor care vegheaza neincetat si asteapta pe stapanul lor”. Intr-adevar, cei ce asteapta se pastreaza treji si vegheaza sa vada dincotro vine Cel asteptat si il asteapta in toate cele ce vin, oricat de ciudat li s-ar parea ca El nu e acolo. Tot asa trebuie si noi sa scrutam toate lucrurile, in cautarea Domnului nostru. Ci pentru aceasta e nevoie de zel, netrebuind sa te dai inapoi de la nimic din ceea ce poate fi savarsit prin simtirile si puterile omenesti; abia astfel sunt oamenii drept orientati, putandu-l lua din toate pe Dumnezeu, gasindu-l pe Dumnezeu in mod egal in toate." 

 ^fragment din e-book-ul "Despre omul nobil, cupa din care bea regele" - Meister Eckhart (Editura Humanitas)^

Povestea fara sfarsit - de Michael Ende

"In aceasta ultima clipa, cand nu mai avea niciunul din darurile Fantaziei, dar nu primise inca inapoi amintirea despre lumea sa si despre sine insusi, trai o stare de totala nesiguranta, nemaistiind din care lume facea parte si daca exista intr-adevar aievea.

Pe urma sari insa drept in apa limpede ca cristalul, se tavali in ea stropi, pufai si lasa sa-i curga in gura ploaia scanteietoare a stropilor. Bau si iar bau pana ce isi potoli setea. Din crestet si pana-n talpi era acum plin de bucurie, bucuria de a trai si bucuria de a fi el insusi. Caci acum stia din nou cine era si unde era locul lui. Era nou-nascut. Iar cel mai frumos lucru era ca acum dorea sa fie intocmai asa cum este. Daca i s-ar fi dat prilejul sa aleaga dintre toate posibilitatile, n-ar fi ales alta. Caci acum stia: in lume exista mii si mii de forme de bucurie, dar in esenta toate nu erau decat una singura, bucuria de a putea iubi. Amandoua erau unul si acelasi lucru."

- Michael Ende, "Povestea fara sfarsit" - Polirom, 2005, pag. 400 -

g l o x i n i a/ Povestea fara sfarsit - de Michael Ende

"Din ziua aceea, incepu intr-adevar sa se schimbe ceva, desi Bastian insusi nu observa nimic. Forta transformatoare a Casei Schimbarilor isi facea efectul. Dar, ca toate adevaratele transformari, se petrecea incet si linistit ca si cresterea unei plante"

*Michael Ende, Povestea fara sfarsit*

Măicuţa Siluana - Bucuria vine de la Dumnezeu

"... să luăm aminte: unde ne cheamă El pe noi? Zice: "Veniţi la nunta fiului de împărat". Ce credeţi că aşteaptă să facem acolo la această nuntă? Să plângem şi să jelim? Ce a făcut tatăl din Pilda fiului risipitor, când acesta s-a întors acasă? A făcut petrecere. Şi fiul cel mare, când a venit din ţarină, ce-a auzit? Cântec şi dans! Suntem făcuţi pentru bucurie şi bucuria se manifestă şi prin cântare şi dans. Dar, pentru asta trebuie să fii plin de bucuria cea sfântă, de bucuria lui Dumnezeu Care te-a aşteptat cu suspin când te tăvăleai în noroiul din cocina porcilor. Or, am văzut că bucuria nu vine nici de la mâncare, nici de la succesul în viaţă... aia e o satisfacţie de moment care se desface, se duce. Ci bucuria vine de la Dumnezeu. Vine de la împlinirea aceea pe care ţi-o dă lucrul bine făcut, pe care îl arăţi Celui Bun cu mulţumire pentru darul de a-l fi putut face... Şi zice Dumnezeu: "Bine, slugă bună, intră în bucuria Mea." Atunci dansezi."

Măicuţa Siluana

- de pe coperta cărţii "Unde-ţi este Bucuria, omul lui Dumnezeu?", Monahia Siluana Vlad în dialog cu Ramona Bădescu - Editura Mitropoliei Olteniei, 2008

Christiane Singer

"La vie est à tout instant gorgée de sens, de substance, d’intensité. Le seul obstacle… c’est moi. C’est mon opacité." - Christiane Singer (de aici)