din nou, floricica!

putine imagini/culori pe blogul meu in ultima vreme! trebuie sa remediez cumva!

copilul-floare

da, totul se desira. totul. in aceasta desirare, miscarea vietii alearga in puncte nestatice si adanci. mereu mai in adanc, desirarea intalneste zone ingrosate, care au mucezit in tesatura. ele cer putin mai multa atentie si perseverenta in a da drumul intregului proces.
ca un vanator iscusit, Viata ma loveste adanc in inima. nu rateaza inima mea. in sipetul cu 7 lacate, ca in tinutul cu 7 ape, ea, Viata, ma nimereste prin singura fisura din edificiul stramb, inaltat cu greu. in fisura aceasta doarme un copil, care se teme de lumina fara cusur. in fiecare cuta pe care o face, eu sunt invitata sa privesc.

si sa iubesc.

soarele cel mic

poate ca nu am acces la soarele cel mare, dar soarele mic seamana cu un rizom de achimenes! il ador cum coboara in pamant, mangaiat de palmele mele... si il ador cum rasare din marea cea neagra si pufoasa ca un trandafiras!...