19 ian. 2007

mi-am făcut o cutiuţă unde pun bileţele. pe bileţele notez ceva trăit care mi-a mişcat inima. până acum, de la începutul anului, am două bileţele-eveniment cu: ieşirea la patinoar şi ziua de Sf. Antonie, care a fost o zi per-fec-tă! atunci am fost şi la Cărtureşti, unde am găsit o felicitare cu un Moş Crăciun slab şi simpatic, care Moş avea braţele pline de scrisori! scrisori mai erau agăţate şi în copăceii din fundal. se mai vedea o pasăre, amestecată şi ea cu dorinţele secrete. când o să vii într-o zi la mine, o să ţi-o arăt!

/cred că ţi-am spus: la Cărtureşti îmi place la nebunie!

17 ian. 2007



e Sfântul Antonie cel Mare azi! m-am trezit cu bucurie! Sfântul Antonie mă însoţeşte. Nu-i uit privirea, prima lui privire cu care m-a primit, când Cristina era la Spitalul de Urgenţă. Nu uit visul cu rochia albă care mi-era prea mică, nu mi se potrivea... Da, era ceva ce nu se potrivea, cu toată strălucirea ei albă. Apoi copacul frumos, falnic, prăbuşit fără veste în mijlocul drumului. Tanti Leontina...Simbolul nu lasă loc de lamentări, de forfotă. El pur şi simplu spune.

Sfinte, e ziua ta azi... E ziua când atâtea marţi se adună într-o miercuri ca să fim iar împreună! Mă bucur că înainte cu o săptămănă de ziua mea e ziua ta, la fel cum la o săptămână după mine e ziua lui Mihnea! Sunt la un mijloc de drag!

~ ~ ~

dimineaţă, cu ochii cârpiţi de somn, m-am gândit că nu ştiu unde e săculeţul. m-am dus la sacoşa în care ştiam sigur că a fost. îmi aminteam că am scos dosarul pentru referatul cu animale al lui Cosmin, dar... atât. aveam un gol... o spaimă. când nu îmi găsesc telefonul mobil prin casă, mă sun de pe fix şi, mură în gură, îl găsesc. dar pe el? ia-te după miros, mi-a zis odată Cosmin. l-am căutat în cămară, pe hol, oriunde, la întâmplare. toată casa dormea. mi-e drag, cum de nu ştiu unde e? mă obseda discontinuitatea amintirii. sacoşa, apoi... nici o amintire cu el. până la urmă, am mers în sufragerie şi am aprins lumina, scurt. era pe un scaun! l-am găsit! pentru cât timp*

16 ian. 2007

petic de jurnal cu săculeţ

aseară am pus mâna pe săculeţul de budozen. e bine că e mai uşor, când îl ridic nu mai simt greutatea ducându-se până în rinichi. propriu-zis, nu l-am mai simţit ca pe o povară. încă una de dus, aşa îmi ziceam înainte.
în schimb mi s-a părut prea moale. degetele mi se afundă în pânza lui. mi-aş dori puţin mai multă fermitate. îmi dau seama ce mult contează acordarea aceasta cu el. parcă e un instrument muzical şi îmi ciulesc în permanenţă urechile, ca să fie un feed-back. ca să fie o oglindire.
azi l-am luat cu mine la serviciu.
săculeţule, iată locul unde sufăr după chipul_meu_neştiut.
ieri am avut o mică bucurie: am descoperit niste agrafe de birou colorate şi un suport pentru ele tare frumuşel! m-am simţit un pic răsfăţată
aşadar, o nouă zi. îmi vin în minte cuvintele lui Cos, despre un personaj de desene animate:
Tandru e un câine ipocrit!...

11 ian. 2007

S.O.S.!


mi-e tot mai greu să fac ce nu îmi place. mă crezi? o să mă usuc de tot, şi o să devin aşa de uşoară că o să mă ia vântul... vorbesc de serviciu, de un rost pe care nu mi-l găsesc. ce mă sperie e că am început să mă gândesc că poate într-adevăr sunt un smochin neroditor. asta mă sperie mai mult decât orice! că îmi pierd freamătul. nu ştiu spre ce să mă îndrept. am doi săculeţi de budozen, iar eu nu sunt în niciunul!

~un bob de orez trist...

4 ian. 2007

ai vrea?


Faptul că voi mă citiţi îmi dă curajul să mă exprim! Să fiu cartea deschisă pe care o presimt, împărtăşită! Dar nu mai fiţi aşa tăcuţi, SCRIEŢI-MI! Am nevoie de scrisul vostru, de prezenţa voastră! Ca şi cum ne-am striga pe nume!

Bună, eu sunt Moni! Tu? Ai vrea să ne tăvălim prin zăpada de pe acoperişuri?

(Aştept ecoul tău!)

*Fulga *

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea