Carmen Mihaela Visalon

poate un mac
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de carmen mihaela visalon [neutrin ]

2007-04-14  |     | 

din capul meu izbucneşte iarba
o pajişte albastră de nu mă uita
pe care paşte liniştită o mârţoagă
pe care aleargă înfricoşaţi trei iepuri
unul alb, unul roşu, unul negru
urmăriţi de copiii morarului
care macină, macină, macină,
în scâşnetul vesel al pietrei învârtite de apă
curge făina în sacii de cânepă
mâine o nevastă va coace melancolică o prescură
mâine o bocitoare va primi un colac
mâine alături de capul meu
sub crucea aceasta va răsări floarea soarelui
din tipsia inocentă a pruncilor
trase de cordonul albastru
prin frontanelă clopotele vor suna
ding-dong o nouă culoare
va împodobi mâine ţărâna
alunecând de-a lungul tulpinii de lacrimi
spre rădăcina ochiului ra

(....sau poate... un nufăr)

sursa: aici

azi am condus-o pe ultimul drum pe ea... pe draga mea prietena Carmen-Mihaela Visalon... 

azi am plans alaturi de copilul ei frumos si de copacul maiestuos sub care ea si-a inceput calatoria spre cer...

Dumnezeu s-o ierte...