hai sa-ti spun

hai sa-ti spun:

putem intra in cuvinte ca intr-un cer frumos -

 

ele miros

ca spicele tavalite in curcubeu,

ca glasul tau sau chiar ca al meu

cand te strig

 

stiu, uneori ti-e frig

cand mai pasesti intr-un hau

 

dar aici, aproape, sunt eu -

 

cu spicele risipind

 

fricile...

fiecare sfant e un port

(aburii Sfantului Gherasim soseau!)



palmele, incrucisate pe vasle

ascultau...

hai

dintre muntii de perne, rostopasca ma primi cu floricica ei

acolo, preajos, in acel nebagat in seama, ignorat, blamat, respins,
acolo lumea se coaguleaza din cutiutele mici, cele mai mici cutiute
ale fiicei porcarului...

da, totul se multiplica, icoana si cu tine
la ceasul de taina al durerii, cand ochiul se scalda, iar si iar
in apa cea de dinainte de timpuri

hai sa inotam in acest mediu vascos,
hai sa ne tinem de manute,
noi suntem acei copii pe care el ii cauta
chiar daca am ratacit drumul, o insecta ne va purta
pe aripile ei transparente,
si chiar vom gusta serpentinele
pline de sare,

ne vom tavali...

în paie,

globurile pielii

*

nestemată

steaua,

de pe pojghița cerului,

se oprește bălaie

între mioare

botul umed

atinse numele

*

trei magi

urnesc simbolice

podoabe,

copilul desfașă

inimile

nu, pe tine


(soarele,
pe culoarele lunii)


în grădina cu portocali senili, mă reînveţi să respir




prinţesa înoată

o frunză adoarme pe aripi de vânt




(da,
pe tine)

Joia Mare


El are picioarele lor de salvat, spălându-le, îmbrăţişându-le
El are o cină de împărtăşit şi ochi buni pentru fiecare
El are inimile lor de iubit, când pare că pleacă fără de întors
El are o cruce şi un spin
un suspin
El este uns cu mirodeniile alor lui
şi coboară
coboară...
(mă sperie liniştea asta, Tată,
când durerea stă în loc fără năframă!)

printre lacrimi,
femeia vesteşte:
L-am văzut!

este!

Hristos a înviat!

vioriu

pfloarea lactee -


staminele-planete
dansează
în polen de galaxii




peste 9 lumi,

aceeaşi sămânţă...

clătinând
acelaşi fruct -


ochiul

Întâmpinarea Domnului azi!

scrisoare

când intru în casa Domnului şi văd rândunelele,
inima îmi tresaltă!

căprioara nu a trebuit să-şi sacrifice inima
în iarba înaltă

un curcubeu cu aripi de prinţese trezite la viaţă
plimbă cu roaba ghirlanda de ceaţă

sunt nişte oameni cu haine exact până-n pământ –
plutirea lor în cuvânt
mă face să clipesc
rar
şi cald

o,
iubesc
secundele înşirate ca furnicile pe de-a-ntregul ruginind
la soare

lianele cântă
nespus de viu!

casa Domnului e aşa de mare
şi de plină de multe făpturi, mai multe decât în arcă

şi e cineva care udă izvorul din mijlocul somnului
toţi îi zic Domnul

teii din piaţă îşi scutură pietrele mici
totul încape aici!
uite peştii
pe deasupra apelor înverzind
şi albinele cubic sădind
acul mirării
rinocerii şi-au rotunjit colţul
spre mlaştinile serii
urechile înşirate pe labirintice trompe
torc fildeşul zilei


mamaie Victoria,
am găsit casa milei...