o rădăcină a ei e bătrână, oarecum rigidizată, şi nu se vede nici măcar în schiţă vreun semn de frăgezime, de înduioşare. ea e cea care a rezistat între surorile ei putrezite. la 180 de grade, se dezvoltă frumos copiluţa rădăcină... creşte uniform, creş-te! la capitolul frunze, 3 sunt mature, stafidite, dar neîngălbenite. au rămas aşa, ca nişte delte secate, care nu îşi mai umplu bazinele. între. între viaţă şi moarte... a... mai există şi un mugure de frunză în mijloc, zgâriat! tot edificiul acesta mă reprezintă simbolic, într-o etapă de bâjbâire, de căutare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu