simt in mine mai multe straturi, dar si o masa amorfa, ca un fel de fundal...
azi praznuim Izvorul Tamaduirii! asadar exista un izvor al tamaduirii, ce bine! el este legat de Maicuta Domnului, cea care pe toti ne primeste si ne izvoraste cu mila sa...
dimineata, am trecut pe la orhiduta mea. o frunza e mai afectata decat celelalte, dar zbarciturile, nervurile brusc ramase fara seva de atunci cand am taiat radacinile putrezite si-au mai revenit! poate ca ridurile sufletesti nu sunt ireversibile! ceva poate circula din nou prin canalele apatice... ceva ca un suflu nou - nou cu totul sa fie! ce inseamna asta? ca vechiul si-a pierdut puterea... dar renuntarea lui la aceasta putere pe care o avea in mine, pe care i-o dadusem, cred ca se face prin ascultare, prin aplecare asupra a ceea ce el imi indica. nu pot da delete si sa am pretentia ca m-am vindecat, m-am tamaduit. nu pot intoarce spatele, ca si cum acel vechi s-ar volatiliza! peste o mare de lacrimi, ani de zile am incercat sa pun pamant nou, si bun, si hranitor, dar nttttz, n-a tinut figura! ce construiam ziua se naruia dupa un timp, si ajungeam in acelasi punct, cu aripile zdrelite. ceva ma tragea inapoi. iar si iar... de cand mi-am ales aceasta reprezentare simbolica, orhideea, o las pe ea sa vorbeasca. tot ce am de facut este sa o ingrijesc si sa fac liniste. loc. pentru ca sa pot primi orice mi-ar spune!... rabdare sa ai, fetito, rabdare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu