dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (15)

(foto de aici)

acest al 15-lea Dialog duhovnicesc este un dar de Crăciun al Părintelui pentru noi!

mulţumim, Părinte!

Nicoleta:

- Ce mai faceţi?

Părintele:

- B i n e.

Nicoleta:

- Mă bucură spaţiile dintre litere!

Părintele:

- Da, spaţiile goale sunt la fel de importante ca şi sincopele în muzică. De pildă, în belcanto, pe lângă pauza de respiraţie există şi aşa-zisa pauză de expresivitate. Atunci când vrei să subliniezi un moment, o nuanţă, te opreşti, iar pauza se încarcă de o aşteptare şi concentrare încordată (cu sufletul la gură), atenţia fiind maximizată. Spaţiile dintre literele "binelui" meu sunt pline de emoţie şi de bucurie (nu sunt deloc goale, aşa cum s-ar putea crede în mod eronat). Ele pun greutate pe fiecare literă a acestei mărturisiri. Ţi-am răspuns la întrebare, aşa, ca unul care este conştient şi responsabil de acest bine, fapt care mă îndeamnă să fiu de-a pururi recunoscător şi mulţumitor lui Dumnezeu, Izvorul acestui b i n e. Pauzele dintre literele scrise sunt o invitaţie la tihnă. Lucrurile cu adevărat bune şi frumoase nu se fac în grabă. La fel şi mărturisirea acestui bine, la fel şi recunoştinţa pentru el, la fel, încă, şi contemplarea lui.

Nu, viaţa nu este un fast-food şi nici o plimbare cu maşinuţa electrică în parcul de distracţii, unde cu fisa de plastic nu poţi cumpăra decât 3-4 minute de învârtiri şi viraje rapide, printre alte maşinute la fel de grăbite şi de impacientate...