ce nu este practica_Charlotte Joko Beck

Mulţi oameni practică şi au convingeri foarte puternice despre ceea ce este practica. Aş dori să arăt, din punctul meu de vedere, ceea ce nu este practica.

1. Mai întâi, practica nu este o modalitate de a produce modificări psihologice. Dacă practicăm inteligent, vor apărea modificări psihologice; nu pun aceasta în discuţie - de altfel este minunat când se întâmplă. Spun doar că nu practicăm pentru a produce modificări psihologice.
2. Practica nu înseamnă să înţelegi intelectual care e natura fizică a realităţii, din ce e compus universul sau cum funcţionează el. Încă o dată, într-o practică serioasă vom ajunge să avem anumite idei despre toate acestea. Dar practica nu este asta.
3. Practica nu înseamnă atingerea vreunor stări de iluminare. Nu înseamnă a avea viziuni. Nu înseamnă a vedea lumini albe (sau violete, sau albastre). Toate acestea pot apărea şi, dacă şedem suficient de mult, probabil vor apărea. Dar practica nu se referă la asta.
4. Practica nu înseamnă a avea sau a cultiva puteri speciale. Există multe astfel de puteri şi noi toţi avem unele dintre ele în mod natural; unii oameni le au în măsură mai mare. La Centrul Zen din Los Angeles (ZCLA) aveam uneori capacitatea folositoare de a vedea ce se serveşte la prânzul care se desfăşura două camere mai departe. Dacă aveau ceva ce nu-mi plăcea, nu mă duceam. Astfel de capacităţi oferă mici avantaje dar, încă o dată, ele nu sunt ceea ce este practica.
5. Practica nu se referă la puterea personală sau joriki, forţa care se dezvoltă în ani de practică. Joriki e un produs natural al zazen-ului. Dar aceasta nu e calea.
6. Practica nu înseamnă a avea senzaţii de bine sau de fericire. Nu înseamnă a te simţi bine ca opus la a te simţi rău. Nu e o încercare de a fi ceva special sau de a simţi ceva special. Rezultatul practicii, sau esenţa practicii, sau ceea ce este practica nu este faptul de a fi totdeauna calm şi destins. Sigur că vom avea tendinţa de a fi din ce în ce mai calmi şi destinşi după ani de practică, dar nu acesta e ţelul.
7. Practica nu înseamnă a avea o stare corporală în care nu suntem niciodată bolnavi, niciodată răniţi, o stare în care să nu simţim nici un fel de senzaţii inconfortabile. Actul de a şedea tinde să îmbunătăţească starea de sănătate a multor oameni, dar în decursul practicii pot apărea luni sau ani de dezastre medicale. Scopul practicii nu este căutarea stării de sănătate, deşi, în general şi pe termen lung, starea de sănătate se va îmbunătăţi. Dar nu există garanţii!
8. Practica nu înseamnă a atinge o stare de omniscienţă, în care persoana ştie totul despre tot, o stare în care persoana este o autoritate în toate problemele lumii. Ar putea să apară un pic mai multă claritate a minţii, dar e ştiut că oameni inteligenţi spun şi fac uneori lucruri prosteşti. Atotştiinţa nu e scopul practicii.
9. Practica nu înseamnă a fi "spiritual", cel puţin nu în sensul curent al acestui cuvânt. Practica nu are nimic de a face cu a fi ceva sau cineva. Dacă nu înţelegem că nu putem avea "spiritualitatea" ca scop, aceasta ar putea fi un obiectiv aparent seducător, dar cu rezultate amare.
10. Practica nu înseamnă a dezvolta proprietăţile "bune" şi a scăpa de cele "rele". Nimic nu este "bun" sau "rău". Lupta de a fi bun nu are nimic de a face cu practica. Acest fel de antrenament nu este decât o formă subtilă de atletism.

Putem continua această lista aproape fără sfârşit. De fapt, în fiecare din cei ce practică există câteva iluzii de acest gen. Noi toţi sperăm să ne schimbăm, să ajungem undeva! Şi aceasta este în sine eroarea fundamentală. Dar simpla contemplaţie a aceastei dorinţe tinde să o clarifice, şi aceasta schimbă totodată fundamentul practicii în viaţa noastră. Începem să înţelegem că dorinţa noastră nebună de a fi mai buni, de "a ajunge undeva" este o iluzie şi este sursa suferinţei. Când vaporul nostru plin de dorinţe, iluzii şi ambiţii (să ajungem undeva, să fim spirituali, să fim perfecţi, să ne iluminăm) s-a răsturnat, ce este acest vapor gol? Cine suntem? Ce putem realiza în viaţa noastră? Ce este practica?

[Publicat in Everyday Zen. Life an Work, 1989. Traducerea: George Felix Leu]

Charlotte Joko Beck conduce San Diego Zen Center din 1984. A inceput practica in jurul varstei de 40 de ani, sub indrumare lui Taizen Maezumi Roshi, de la care a primit dreptul de a transmite practica Zen. In anii '60 a studiat cu Hakuun Yasutani Roshi si Soen Nakagawa Roshi in cadrul Zen Center of Los Angeles. Impreuna cu discipolii sai a infiintat in 1995 Ordinary Mind Zen School. Joko Beck este autoarea a doua carti: Everyday Zen: Love and Work (1989) si Nothing Special: Living Zen (1993).

(articol preluat de pe http://www.gnspy.org/)

ce este practica_Charlotte Joko Beck

1. Practica înseamnă să experimentăm cine suntem cu adevărat.
2. Practica înseamnă să fim cu viaţa noastră aşa cum este, nu aşa cum am vrea să fie.
3. Practica înseamnă conflictul dintre ce vrem şi ce este.
4. Practica înseamnă transformarea suferinţei noastre inutile.
5. Practica înseamnă să fim prezenţi în, să experimentăm orice lucru ce ne blochează, orice lucru de care ne agăţăm, orice ne blochează accesul la adevarata noastră natură.
6. Practica înseamnă să întoarcem spatele continuei căutări a confortului şi încercării de a evita durerea.
7. Practica are de-a face, în cele din urmă, cu un singur lucru: cu frica ce stă la baza existenţei umane – frica de a nu fi.
8. Practica înseamnă să rămânem cu bunăvoinţă în orice ne oferă viaţa.
9. Practica înseamnă să vedem prin sistemul nostru de convingeri; astfel încât ele nu ne mai conduc, chiar dacă nu dispar.
10. Practica înseamnă să trecem de la o optica centrată pe noi înşine la o optică centrată pe viaţă.
11. Practica înseamnă să învăţăm să fim nimeni; să nu oferim soliditate nici unui sistem de convingeri – ci pur şi simplu să fim.
12. Practica înseamnă să învăţăm să fim fericiţi; dar niciodată nu vom fi fericiţi până când nu vom trăi cu adevărat nefericirea noastră.
13. Practica înseamnă să creştem treptat conştienţa de noi înşine şi a modului în care ne relaţionăm cu viaţa.
14. Practica înseamnă să trecem de la o viaţă dramatică la o viaţă lipsită de dramă.
15. Practica înseamnă întotdeauna reîntoarcerea la adevaratul sine.
16. Practica înseamnă să înţelegem odată paradoxul faptului că, deşi totul este haotic, totul e bine aşa cum este.
17. Practica înseamnă să învăţăm să spunem “Da” la orice, chiar şi când urâm asta.
18. Practica se întoarce întotdeauna la simpla bunăvoinţă de a fi.
    

Charlotte Joko Beck conduce San Diego Zen Center din 1984. A inceput practica in jurul varstei de 40 de ani, sub indrumare lui Taizen Maezumi Roshi, de la care a primit dreptul de a transmite practica Zen. In anii '60 a studiat cu Hakuun Yasutani Roshi si Soen Nakagawa Roshi in cadrul Zen Center of Los Angeles. Impreuna cu discipolii sai a infiintat in 1995 Ordinary Mind Zen School. Joko Beck este autoarea a doua carti: Everyday Zen: Love and Work (1989) si Nothing Special: Living Zen (1993).

(preluat de pe site-ul http://www.gnspy.org/)

tabăra de vară GNSPY_Moeciu 2009

dacă totul e ok, puii au ales să mergem şi anul ăsta la Moeciu! lor le e dor să alerge pe dealuri şi să se joace cu prietenii lor de anul trecut, iar mie mi-e dor-dor de zazen! combinaţia perfectă pentru a ne pune rotiţele în mişcare şi a porni la drum!

mai e o lună, dar parcă ar fi acum!

iuhuuu! a venit vacanţa,

încep să simt!

soluţii de deblocare în viaţa de fiecare zi

*exerciţiile de mai jos sunt extrase de pe una din fişele de prezentare a Grupului Naţional de Studiu şi Practică Yoga pentru Salonul Harmony Wellness Fair, care va avea loc în perioada 9-11 mai a.c. la Romexpo - pentru mai multe informaţii vizitaţi http://www.gnspy.org/ *

Motto: "ÎN ORICE PROBLEMĂ, NU PROBLEMA ESTE PROBLEMA,
CI ATITUDINEA NOASTRĂ FAŢĂ DE PROBLEMĂ!"

1. TEHNICA LUI -IND
Exerciţiu de Tsim-Tsounn, meditaţia tradiţională ebraică:
Plecând de la silogismul
„Dumnezeu este (şi) un verb,
Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu,
deci
Omul este şi el un verb",
exerciţiul constă în adăugarea mentală, în scris şi – în rostire solitară - de câte ori doriţi să ieşiţi dintr-un blocaj de orice fel, a sufixului gerundiv « -IND » la propriul prenume: de ex. «Adrianaind, Adrianaind, Adrianaind... ». Este echivalentul unei mantra şi are o capacitate deosebită de deblocare, de vindecare şi de stimulare a evoluţiei. Eficienţa exerciţiului sporeşte o dată cu continuitatea practicii.
NB – exerciţiul nu aduce nici o atingere tainei botezului, ci valorifică energiile secrete ale numelui, de unde şi eficienţa sa uneori incredibilă.

2. LA 180 DE GRADE... Pe scaun sau în picioare, reflectând la problema care vă frământă sau vă închide - vă răsuciţi pur şi simplu la 180 de grade şi constataţi. Cum vi se pare acum problema?

3. CEALALTA MÂNĂ. Descrieţi problema scriind cu mâna dreaptă, apoi o rescrieţi cu mâna stângă (cu aceea cu care nu scrieţi de obicei). Cum apare acum problema?!

4. ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI... Puneţi întrebările cu mâna dreaptă şi răspundeţi cu mâna stângă.

5. BILETUL «MAGIC»… Pregătiţi 10 bileţele goale şi le amestecaţi bine; puneţi întrebarea cu mâna dreaptă, alegeţi unul din bileţelele goale şi vedeţi ce soluţie e scrisă pe el! soluţia apare... dacă scrieţi ce vă vine şi cum vă vine cu stânga pe respectivul bileţel gol.

6. PLIMBÂNDU-VĂ... Scrieţi sau doar vă gândiţi la problemă, dar vă schimbaţi locul din casă... când în birou, în sufragerie, dormitor, bucătărie, baie... pe un scaun, pe altul, pe canapea, culcat... Cum vi se schimbă optica în fiecare nou loc sau poziţie?

7. MARELE CERC... Foaia cu descrierea problemei sau a stării, ori un obiect care să o simbolizeze, se pune în mijlocul mesei înconjurate de minimum 4 scaune (sau direct pe jos). Vă aşezaţi pe rând pe fiecare scaun, în sens invers acelor de ceasornic, rămânând pe fiecare cât să puteţi privi starea/problema în linişte. La sfârşit ne ridicăm, ne depărtăm cât să putem vedea masa şi toate scaunele odată şi revedem toate ipostazele descoperite şi le acceptăm. Lăsăm să se decanteze concluzia.

8. DIN INIMA PROBLEMEI... Puneţi un număr intuitiv de scaune în cerc în jurul unui alt scaun central, pe care vă veţi aşeza dvs. impregnat de problemă, dar liber de orice dorinţă forţată de a afla rezolvarea. Priviţi pe rând din centru spre fiecare din direcţiile-soluţii oferite de scaune. Observaţi care e cea mai bună sau măcar mai utilă în momentul respectiv şi în contextul dat.

9. PE HÂRTIE... Exerciţiile 7 şi 8 se pot face şi pe hârtie, cu aceeaşi eficienţă.
a) Pentru exerciţiul 7: desenaţi un cerc de cca. 20-25 cm, iar în centrul său un « p » sau un desen intuitiv reprezentând problema care vă frământă, starea din care vreţi sa ieşiţi etc. Vă plimbaţi pe circumferinţă cu arătătorul mâinii drepte până găsiţi punctul în care vă simţiţi total blocat, apoi mergeţi exact la 180 grade si atingeţi noul punct cu indexul stâng. Trăiţi tot ce simţiţi acolo.
Apoi, puneţi simultan indexul drept pe punctul de blocaj şi pe cel stâng pe opusul lui. Trăiţi tot ce simţiţi, fără să vă gândiţi la problemă, ea oricum e acolo. În fine, inversaţi şi puneţi invers cele 2 arătătoare simultan pe punctele ştiute. Trăiţi tot ce simţiţi.
VARIANTĂ: Căutaţi să vă daţi seama care e degetul cel mai sensibil de la fiecare mână, prin care simţiţi vie problema şi pe dvs. viu trăind-o! (acest lucru este valabil pentru întreg exerciţiul 9 cu toate variantele sale şi este prin el însuşi un exerciţiu excepţional de acord cu sine şi cu viaţa). Cu degetele cele mai deschise ale fiecărei mâini, vă plimbaţi simultan lin pe circumferinţa cercului până găsiţi starea de echilibru, completitudine şi armonie dintre diferitele aspecte ale problemei şi dintre dvs. şi problemă. Pe drum, vă opriţi oriunde simţiţi ceva, oricât de vag sau de precis.
Este extrem de important să vă impregnaţi astfel de toate aspectele problemei, dar mai ales de trăirile dvs., de modul în care o vedeţi, percepeţi şi îndeosebi de cum vă manifestaţi dvs. în relaţie cu ea, de cum vă percepeţi dvs. prin problema respectivă. Pentru că, nu uitaţi!, “Problema unei probleme este atitudinea ta."
ALTĂ VARIANTĂ – Şi aici desenaţi un cerc asemănător cu cel descris mai sus. Ştiţi că problema dvs. e în mijlocul cercului. Cu degetul sensibil de la dreapta parcurgeţi circumferinţa cercului din aproape în aproape, descoperind astfel toate viziunile lumii dvs. interioare asupra problemei (consiliul infrapersonalităţilor, arhetipurile etc.). Acelaşi lucru cu mâna stângă, apoi vă ridicaţi în picioare şi reuniţi palmele privind desenul în ansamblul său. Trăiţi senzaţiile...

b) Pentru exerciţiul 8: Desenaţi cercul. Problema e în centru. Cu degetul sensibil de la dreapta plecaţi din centru spre a traversa cercul şi a ieşi la suprafaţă. Mergeţi încet spre margine, tatonând pe unde puteţi trece şi unde apar blocaje interioare sau exterioare. Conştientizaţi orice gând, amintire, imagine care vă traversează. De câte ori apar dificultăţi, suprapuneţi degetul sensibil de la stânga. Aşteptaţi să dispară starea de blocaj şi continuaţi până ajungeţi la circumferinţa cercului.
VARIANTĂ: Puteţi pleca de la început cu ambele degete sensibile (de la mâinile dreaptă şi stângă) suprapuse şi de la centru ajungeţi pe o rază la marginea cercului fără nici un ocoliş sau zig-zag ca în varianta precedentă. Repetăm pe cât mai multe raze şi revenim în final pe acel traseu care ne-a dat cea mai mare satisfacţie.

Atenţie: Toate aceste tehnici acţionează prin mecanismele profunde ale fiinţei şi, practic, soluţia poate apărea în orice chip, pe loc sau când nici nu te aştepţi. Transformarea interioară este cea care are însă cel mai mult de câştigat, căci noi suntem problema de rezolvat în orice problemă. Se practică deci fără nici o preconcepţie, se practică pur şi simplu.

Sigur, există şi multe alte exerciţii şi variante, unele directe şi radicale. Dar ele cer o învăţare în prezenţa profesorului, pe viu. În lipsa acestei posibilităţi, există aici un buchet valoros care nu aşteaptă decât sa fie pus în practică. Succes.

¤ primul exerciţiu e preferatul meu! mi se pare de o frumuseţe aparte! ¤