Constienta - Capcanele si sansele realitatii, de Anthony de Mello

o carte pe care o recomand cu căldură, cu drag, cu amar vindecător de păpădie, ca leac de suflet, este CONŞTIENŢA - Capcanele şi şansele realităţii, de Anthony de Mello! apărută la Editura For You în 2003, cartea nu e comodă. nu, nu ne piaptănă frumos, nu ne zice gigea, nu ne caută în corniţe aparent nevinovate, cartea e aspră. e o carte care ne desumflă penele!
citiţi-o. s-ar putea să nu vă placă. nu-i nimic, citiţi-o...

ceremonia ceaiului!

"Omul îşi îndreaptă întotdeauna privirea spre afară, întrebându-se când va înflori cireşul din pădure sau de pe deal, fără să înţeleagă că florile de cireş şi arţarii de toamnă se află în inima lui.”
(Sen-no-Rikyū)

Arhimandritul Spiridon, Duhovnicul închisorilor

"Îmi răscoleau sufletul privighetorile, ciocârliile, mierlele, sticleţii, cocorii, toate păsările, animalele, pădurile şi ierburile, iar noaptea - stelele cereşti.

Când însă el a început să cânte cu vocea sa de bătrân Tatăl nostru, căzând în genunchi, atunci mi s-a aprins dintr-o dată inima de o dragoste nespusă şi, exact ca şi prima oară, lacrimile îmi izbucniră din ochi... "

(din cărticica Arhimandritul Spiridon, Duhovnicul închisorilor. Mărturiile pline de învăţăminte ale unui preot monah care a spovedit 25.000 de deţinuţi din închisorile ţariste. Editura Cathisma. Librăria Pauline)

dor

dor

dor

de Japonia dor!

dor

de Japonia dor!...

Buna Vestire!

Tradiţii populare de Buna Vestire

Dincolo de semnificaţia de sărbătoare religioasă, ziua de Buna Vestire este şi una încărcată de credinţe populare.

Se crede mai crede şi astăzi că Buna Vestire este momentul din an când se "dezleagă limba păsărilor", aşa cum Alexiile au fost mai ales momentul când se crede că s-a produs trezirea la viaţă a gâzelor. Tocmai de aceea există în unele locuri obiceiul de a se presăra pe câmp boabe sau firimituri, în dar pentru zburătoare, cu speranţa că astfel vor fi îmbunate şi nu vor produce, în vară, pagubă prin culturile agricole. După ziua în care se crede că încep să glăsuiască păsările, oamenii se aşteaptă chiar ca, în primăverile calde, să înceapă să cânte cucul şi se pregătesc special în acest sens. Există o superstiţie în popor care spune că dacă te prinde primul cântat al cucului fără bani în buzunare ori fără mâncare în casă, aşa vei fi tot anul... Aşa că oamenii care cred în astfel de zicale îşi iau măsuri începând de la Buna Vestire.
Pentru că sărbătoarea religioasă creştină este dedicată momentului în care Fecioara Maria a primit vestea că va da naştere pruncului Iisus, şi în popor au loc la această sărbătoare mici ritualuri destinate sporirii fertilităţii şi chiar rodului agricol. De pildă, proprietarii de pomi "descântă" cu securea în mână în jurul celor mai leneşi la rod şi le promit că vor fi tăiaţi dacă nu se învrednicesc nici în acel an. Se spune că în acea zi arborii înţeleg mesajul şi efectul este surprinzător. Şi femeile care nu pot avea copii au obiceiul lor în această zi. Ele postesc negru, se roagă şi nu beau decât agheasmă, în speranţa că harul rodului se va abate şi peste trupul lor.
Tot în această zi, stuparii dau drumul albinelor prin potcoavă, ca să fie ferite de boli, iar femeile care cresc găini înseamnă ouăle făcute în ziua aceasta cu grijă, pentru ca nu cumva să le pună sub cloşcă, din credinţa că puii nu vor fi din cei sănătoşi şi vor aduce numai ghinioane la casă.
Ziua de Buna Vestire este şi un altfel de reper. Se spune că, dacă vremea e bună, aşa va fi şi de Paşti, iar dacă ursul îşi vede umbra, adică dacă e soare, se duce orice urmă a iernii. Totodată, se crede că, dacă în această zi eşti leneş sau certăreţ, aşa vei fi tot anul, iar dacă te trezeşti dimineaţă şi poţi culege un fir de iarbă, vei ajunge bogat.

(articol preluat de aici)

frumoasa

cât de mult îmi place graţioasa captură a lui Ferdinando Scianna!

Darren Hayes / I Miss You

înşirate

continui şirul de restituiri simbolice... şirul, şiragul
spuneai tu, Jacques (Salome), că trebuie să ne fim fideli (nouă înşine) şi atenţi. eu zic că mă simt o mărgică şi adesea mă înfund şi nu mai alunec pe fir. viaţa atunci se uimeşte în mine, împotmolindu-se. aşa e perioada prin care trec acum. are un dop. un capac, care nici măcar nu are două-trei buline emailate, nici măcar nu e de inox. e un capac simplu, ordinar, şi în felul acesta poate e extra-ordinar. pentru că nu mă lasă să pun zorzoane. e nud capacul, iar sub el există un roi de furnici şi altul de albine. problema e că ele nu mai mişcă. iarna o fi de vină? vreun copil rău care le-a dat la cap? le-a lipsit ceva? hrana, apa, căldura
am realizat că multe, dar multe lucruri se petrec doar în mintea mea. ca într-un balon de săpun. da, eu în ultimii doi ani nu am călătorit cu dirijabilul, nici cu vreo maşină sofisticată, eu m-am plimbat în jurul lumii, al realităţii într-un balon de săpun. cu irizaţii uneori strălucitoare, alteori mă făceam că nu mă rănesc. şi aşa călătorind eu cu ochii închişi şi minunându-mă de cerul pe care mă învărteam, într-o zi (aşa încep compunerile lui Mih) balonul s-a spart. săpunul de micşunele s-a împrăştiat peste tot, lăsând în aer un miros discret. naiv, ar zice tot Mih în compunerea lui despre primăvară...
întrebarea mea: doi ani care s-au spart într-o clipă, unde s-au dus? nici n-au existat, aşa ar zice tăcerea. dar eu - dacă ţin la Anne, la Mo, la Nicole - trebuie să recunosc că ei au fost... ce a rămas după? Anne Mo Nicole

Într-o zi de iarnă, naiv, a ieşit din căsuţa sa Ghiocelul...
(Mih)

tot ea, draguta Alison

my Alison...

eu şi tu - de Martin Buber

am găsit pe net în format pdf cartea Eu şi tu, pagină cu pagină, a lui Martin Buber!!!! minunată!
o găsiţi aici !

firicel

zi de mărţişor!
primăvară dragă, umflă-ţi pânzele albe şi roşii!
corabia cu muguri să ne intre în port! cât ne-o dorim!

dar de marţişor azi, pentru voi, o pasăre desenată de Jacques Prevert şi trimisă din depărtări de draga Mo!

Ca să faci portretul unei păsări

Mai întâi pictezi o colivie
cu uşiţa larg deschisă,
apoi pictezi
ceva cât mai drăguţ
şi cât mai simplu:
ceva frumos,
ceva util
pentru pasăre;

pe urmă pui tabloul pe-un copac
într-o grădină,
într-un crâng,
într-o pădure
şi te ascunzi după copac
fără o vorbă
fără să te mişti…

Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede,
dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani
până se hotărăşte.

Atunci nu te descuraja –
aşteaptă, aşteaptă dacă e nevoie ani întregi.
Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte
n-au nici o legătură
cu faptul că tabloul e reuşit sau nu.

Când pasărea soseşte –
dacă soseşte –
păstrezi cea mai adâncă linişte:
aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie
şi după ce a intrat
închizi uşiţa binişor cu pensula,

apoi
ştergi toate gratiile una câte una
cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană.

Pe urmă faci portretul arborelui, alegând
din toate crengile pe cele mai frumoase,
iar pentru pasăre pictezi dupa aceea
frunzişul verde şi răcoarea vântului,
pulberea soarelui,
foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii,

apoi aştepţi ca pasărea să cânte…

Dacă nu cântă
e semn rău –
semn că tabloul nu e bun

dar dacă vrea să cânte, e semn bun,
e semn că poţi semna.

Atunci îi smulgi o pană
binişor de tot
şi pe un colţ al pânzei te iscăleşti.

(Sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/134910/index.html )