înşirate

continui şirul de restituiri simbolice... şirul, şiragul
spuneai tu, Jacques (Salome), că trebuie să ne fim fideli (nouă înşine) şi atenţi. eu zic că mă simt o mărgică şi adesea mă înfund şi nu mai alunec pe fir. viaţa atunci se uimeşte în mine, împotmolindu-se. aşa e perioada prin care trec acum. are un dop. un capac, care nici măcar nu are două-trei buline emailate, nici măcar nu e de inox. e un capac simplu, ordinar, şi în felul acesta poate e extra-ordinar. pentru că nu mă lasă să pun zorzoane. e nud capacul, iar sub el există un roi de furnici şi altul de albine. problema e că ele nu mai mişcă. iarna o fi de vină? vreun copil rău care le-a dat la cap? le-a lipsit ceva? hrana, apa, căldura
am realizat că multe, dar multe lucruri se petrec doar în mintea mea. ca într-un balon de săpun. da, eu în ultimii doi ani nu am călătorit cu dirijabilul, nici cu vreo maşină sofisticată, eu m-am plimbat în jurul lumii, al realităţii într-un balon de săpun. cu irizaţii uneori strălucitoare, alteori mă făceam că nu mă rănesc. şi aşa călătorind eu cu ochii închişi şi minunându-mă de cerul pe care mă învărteam, într-o zi (aşa încep compunerile lui Mih) balonul s-a spart. săpunul de micşunele s-a împrăştiat peste tot, lăsând în aer un miros discret. naiv, ar zice tot Mih în compunerea lui despre primăvară...
întrebarea mea: doi ani care s-au spart într-o clipă, unde s-au dus? nici n-au existat, aşa ar zice tăcerea. dar eu - dacă ţin la Anne, la Mo, la Nicole - trebuie să recunosc că ei au fost... ce a rămas după? Anne Mo Nicole

Într-o zi de iarnă, naiv, a ieşit din căsuţa sa Ghiocelul...
(Mih)