Arhimandritul Spiridon, Duhovnicul închisorilor

"Îmi răscoleau sufletul privighetorile, ciocârliile, mierlele, sticleţii, cocorii, toate păsările, animalele, pădurile şi ierburile, iar noaptea - stelele cereşti.

Când însă el a început să cânte cu vocea sa de bătrân Tatăl nostru, căzând în genunchi, atunci mi s-a aprins dintr-o dată inima de o dragoste nespusă şi, exact ca şi prima oară, lacrimile îmi izbucniră din ochi... "

(din cărticica Arhimandritul Spiridon, Duhovnicul închisorilor. Mărturiile pline de învăţăminte ale unui preot monah care a spovedit 25.000 de deţinuţi din închisorile ţariste. Editura Cathisma. Librăria Pauline)