dialoguri duhovniceşti care mă fac fericită! (1)

Eu:
- E mică lumea, nu?

Părintele:

- Da, e mică lumea. Dumnezeu are grijă ca ea să fie din când în când mică, să o adune din risipirea ei. Când lumea are nevoie de intimitate, ea se roagă la Dumnezeu pentru aceasta, iar Dumnezeu o face mică...

dungi de budozen

dacă ea, C., ar fi fost săculeţul meu, m-ar fi uimit lipsa lui de tonus. ştii? voiam să ţin săculeţul între noi şi, ca să nu cadă, cumva o tot împingeam. iar ea SE FEREA. aveam un soi de disperare că nu venea echilibrat să ţinem săculeţul împreună. mă consumam că nu găsesc modalitatea de-a o invita să participe. când săculeţii erau între spatele nostru, aveam senzaţia că se grăbeşte foarte mult. CA SĂ FUGĂ, SĂ SCAPE. îmi venea să-i spun: sunt aici, nu-ţi vreau răul, linişteşte-te, mă simţi?

acordarea e un lucru preţios, mi-am zis în drumul spre casă. îmi aminteam cât am cusut şi am descusut la săculeţul meu. de câte ori. oare el cum m-o simţi? cât de într-o dungă oi merge şi eu, iar el ţipând după mine...

camera preferată

ieri, Ma mi-a zis să nu îl mai privesc ca pe camera mare (pentru musafiri, oficială), ci ca pe camera de zi cu zi!

Ma e o cameră pe care o iubesc.

"În L.A., nimeni nu te atinge. Cred că ne lipseşte atât de mult atingerea, încât ne izbim unii de alţii, doar pentru a putea simţi ceva"

(prezentare la filmul CRASH - POVEŞTI DIN L.A. din TV mania apărută ieri)

Christina Moni's world

Christina's world

de Andrew Wyeth

aseară la budozen a fost un moment când parcă m-am întâlnit cu miezul furtunii! trebuia să fiu pe picioarele mele, să o înfrunt, dar mie îmi plăcea să o privesc cum îşi umflă pânzele şi să mă las dusă de curenţii ei... era un soi de frumuseţe sălbatică, să privesc în ochii furtunii, era ceva, cum să zic, foarte personal... parcă eram Alice dusă departe, cu căsuţă cu tot (şi cu căţel!). furtuna era un coleg, cu care lucram pe perechi de câte 3. eu şi o altă colegă îl ţineam de câte o mână. în prima etapă, el îşi lăsa mâinile moi, libere în mişcări, prietenoase, iar noi două doar le simţeam în palmele noastre, neîngrădite. în faza a doua încercam să îi blocăm mişcările, iar el ni se împotrivea. el fiind el, iar doi fiind doua muieri micuţe, cam fugea cu noi prin sală, însă, crede-mă, deşi avea ceva în el care părea că ne spulberă, nu simţeam răutate. cred că de aia mă simţeam foarte liberă, deşi scuturată şi dusă de colo colo... şi a mai fost un fragment. tot în acest grup de 3 persoane, fiecare dintre noi, cu sprijinul colegilor, trebuia cu o mână să mângâie un săculeţ, cu gingăşie şi blândeţe, iar cu cealaltă mână, simultan, să împingă-respingă alt săculeţ, cu o notă destul de agresivă. ce sacadate erau mişcările de mângâiere! şi ce-am mai remarcat la mine: nu-mi venea să-i privesc în ochi pe colegii care ţineau săculeţii, suporturile blândeţii şi ale agresivităţii, dacă pot zice aşa. mă simţeam prinsă în mrejele mângâierii ori ale luptei, care parcă se întreţineau dintr-un automatism. m-am surprins când, privindu-l în ochi pe colegul care mă "împungea", m-am întrebat: stai aşa, tu de ce te baţi? şi mi-a fost milă, m-am înduioşat...

poeziile mele...

...le găseşti aici:

Anne

dar ştii ceva? viaţa e o poezie!

tot pentru ziua îndrăgostiţilor!

de ziua îndrăgostiţilor, din filmul 21 grame:

"Pământul s-a întors ca să ne apropie. S-a întors în el însuşi şi în noi, până ce ne-a adus împreună în acest vis"...

O bună dimineaţa duioasă! Cum a fost week-end-ul tău? Al meu a fost ca primăvara! Am fost în parc with my children, pe care îi iubesc tot mai mult! Adică... parcă mi-am lăsat jos un scut şi mă simt atinsă... e ceva ca o curgere frumoasă... Ei cu bicicletele, eu cu paginile unei cărţi. Hai, întreabă-mă ce carte! Regina de gheaţă, de la Cotidianul, mă grăbesc să îţi spun!
Erau frunzuliţe în copăcei, iar magnoliile aveau muguri maaari, gata să facă buuum! stop, le-am zis, nu se ştie!... dar dragostea poate fi stăvilită, soarele, elanul? mă rog să le fie bine!

Mi-a lipsit scrisul pe blog! ador să scriu, să îţi scriu!...

Vrei să afli ce e budo-zen?

despre săculeţ

www.photo.net/photodb/user?user_id=2231437

azi-dimineaţă am auzit mierla!!! îmi venea s-o caut printre copaci şi s-o pup! dar s-ar fi speriat, aşa că... am lăsat geamul larg deschis şi

am lucrat cu săculeţul! ţi-am zis? iar am cusut la el, mi se părea prea fără tonus. îi simt cusăturile la pipăit, de parcă ar fi ale mele... acum e tonic, ferm şi hotărât! şi nu mai e dreptunghiular! e ca o căsuţă, noaptea... (când doar presimţi lucrurile şi te bucuri că te înconjoară!).

e a patra zi când mă trezesc cu o jumătate de oră mai devreme, ca să am timpul meu de lucru... (copiii dorm şi casa e încă somnoroasă! e o senzaţie de duioşie...)

întrebare: voi ajunge azi la sală? de trei săptămâni n-am mai fost! ce uşor e să dai înapoi... fiecare pas înainte are în spate muuulte balansuri între noapte şi zi!

ţine-mi pumnii!

look!

de alejandro emilio fernandez

uauuu! câmpuri, unduiri, straturi! am mai găsit pe cineva ca mine!

Nu uita de
cărticica de mâine
de la Cotidianul!

Nikita Panin

http://www.artlebedev.com/everything/illustrations/panin

am primit adresa de la prietena mea Carmen! vă place?

remember

de ziua mea, la ora 1 noaptea, am primit un sms minunat:

La mulţi ani, născuto!

ca şi cum aş fi intrat în viaţă din nou, iar ursitoarele m-ar fi iubit!

mulţumesc!

Întâmpinarea Domnului azi!

scrisoare

când intru în casa Domnului şi văd rândunelele,
inima îmi tresaltă!

căprioara nu a trebuit să-şi sacrifice inima
în iarba înaltă

un curcubeu cu aripi de prinţese trezite la viaţă
plimbă cu roaba ghirlanda de ceaţă

sunt nişte oameni cu haine exact până-n pământ –
plutirea lor în cuvânt
mă face să clipesc
rar
şi cald

o,
iubesc
secundele înşirate ca furnicile pe de-a-ntregul ruginind
la soare

lianele cântă
nespus de viu!

casa Domnului e aşa de mare
şi de plină de multe făpturi, mai multe decât în arcă

şi e cineva care udă izvorul din mijlocul somnului
toţi îi zic Domnul

teii din piaţă îşi scutură pietrele mici
totul încape aici!
uite peştii
pe deasupra apelor înverzind
şi albinele cubic sădind
acul mirării
rinocerii şi-au rotunjit colţul
spre mlaştinile serii
urechile înşirate pe labirintice trompe
torc fildeşul zilei


mamaie Victoria,
am găsit casa milei...