sfintii...

Sfintii sunt ca petalele unui trandafir! 
Ale Aceluiasi trandafir...

asteptand ploaia!

 ce nu am putut surprinde: tunetele!

Povestea unui psoriazis istet si incapatanat - Jacques Salome

Cred ca nu ascultati in fiecare zi povestea unui psoriazis smecher, asa ca nu ma pot abtine sa nu v-o spun. Mai intai, stiti ce este un psoriazis?Este o boala a pielii care apare la unii oameni, fara sa se stie cauza. In anumite parti ale corpului, pe faţă, pe gat, pe coate, pe pielea capului, pe genunchi sau in locuri si mai sensibile, apar niste pete rosiatice care apoi se acopera cu mici solzi de piele albicioasa, insotite de mancarimi si iritatii.Era odata un psoriazis foarte abil, care, in loc sa apara, cum e normal, pe fata unui baiat, ca un soi de semn, de sigla, se arata sau se ascundea intr-o alta parte a corpului, mai intima. (...)

Eu cred ca acel psoriazis voia sa se faca auzit, nu voia doar sa fie ingrijit cu alifii, medicamente, granule de tot soiul, ci voia sa vorbeasca de fapt despre ceva foarte vechi, care se intamplase in copilaria acelui tanar. Astfel, prin acele mancarimi, usturimi, arsuri era felul lui de a exprima ceva ce nu fusese spus la timp, ceva ce il macina de foarte mult timp, ca si cum nu ar fi vrut sa fie redus la tacere, atata timp cat nu era inteles. Nu stiu daca voi ati avut vreodata aceasta maladie. E incapatanata ca un catar, va asigur!Tanarul care suferea de psoriazis ar fi vrut mult sa scape de el, prin orice mijloace. Nu mai voia sa traiasca cu el si, daca ar fi putut, l-ar fi ucis fara mila.O lupta fara sfarsit, o lupta pierduta dinainte, pentru ca probabil stiti ca un catar incapatanat este mai putin incapatanat decat un psoriazis!

De fapt, de ce v-am vorbit despre catar? Daca am cunoaste caile subconstientului! Sa vedem cum putem gasi in trecutul unui tanar de 25 de ani un eveniment, o circumstanta, vorbele, atitudinea unui parinte sau a unui profesor care l-au facut sa simta umilire, revolta, furie ingrozitoare. O furie cu atat mai violenta cu cat nu a putut fi exprimata, care a fost imediat cenzurata, sufocata, blocata in corpul plin de teama al unui copil..

Este nevoie sa fii tu insuti perseverent, incapatanat pentru a face aceasta munca de sapaturi arheologice, pentru a incerca sa gasesti sensul pe care il poate avea un psoriazis, mai ales atunci cand e incapatanat precum catarul papei! Iar vorbesc despre catar!

Sa continuam sa ne imaginam ca tanarul va gasi in trecutul său sau in cel al parintilor lui ceea ce a pastrat memoria corpului său. Sa ne imaginam ca isi va aminti unele lucruri pe care a vrut sa le uite mai demult. Ce credeti ca va face apoi?

Poate va gasi un obiect simbolic pentru a reprezenta violenta primita si va face un pachet cu acel obiect, pe care il va restitui. Unii oameni, pentru ca sufera mult, ar vrea sa restituie suferinta acumulata ani de zile, fara sa inteleaga insa ca acea suferinta nu poate fi restituita, deoarece, intr-un fel, noi suntem cei care o cream. Plecand de la violenta primita, ajungem sa producem acea suferinta. Iar pentru a nu mai intretine suferinta, putem restitui acea violenta. O putem restitui celui sau celei care a depus in noi, in corpul nostru, acea violenta pe care noi am pastrat-o, am purtat-o cu noi ani de zile.In cazul acelui fost copil, violenta primita deschisese o rana care "vorbea" astazi prin acel psoriazis, prost plasat sau, dimpotriva, foarte bine plasat pentru a indica exact locul in care fusese depusa acea violenta, cu mult timp in urma, in copilaria acelui tanar.

Toate acestea pot parea putin confuze, dar e suficient sa urmam firul povestii, nu de la un punct de plecare, ci de la un punct de sosire: boala (durerea, suferinta) care este un limbaj al ranii (al starii de rau, al unei disfunctii), care reprezinta locul in care s-a inscris o violenta verbala, fizica, morala, psihologica in copilaria cuiva.Poate acel barbat, inca tanar, isi va putea oferi mijloacele de a regasi acea persoana care i-a produs violenta din copilarie sau mormantul ei, daca acea persoana a murit...

Poate isi va asuma riscul sa vorbeasca despre el, sa se afirme, sa se pozitioneze, sa se defineasca si sa faca restituirea simbolica a violentei pe care a primit-o cu mult timp in urma, in copilaria lui, printr-un obiect simbolic...

Cred ca cel mai dificil este sa indraznesti sa restitui violenta celuilalt, atunci cand acea persoana este cineva apropiat, ceva ce nu a fost spus niciodata, dar care a gasit astazi mijlocul de a se exprima prin acel psoriazis smecher si incapatanat!

(Jacques Salome: "Povesti despre rataciri. Povesti despre sperante", Editura Ascendent)

stabilitate versus ceea ce conteaza

achimenes Peach Blossom

"Uneori te lasi pacalit pentru ca iti dai seama ca, daca ai reusi sa faci ceea ce intr-adevar conteaza, viata ti se va schimba, iar pentru majoritatea oamenilor obisnuitul, familiarul, chiar daca e imputit, pare mai sigur decat necunoscutul. Viata pe care o cunosti poate fi trista si lipsita de generozitate, dar, cel putin, te poti baza pe ea. Stii cine te poate rani, cat de tare, pentru cat timp. Prizonierii fricii prefera sa ramana ascunsi in temnita pe care si-au construit-o decat sa se aventureze intr-o vila despre care nu stiu nimic. "

*Alan C. Cohen, "Viata ca o teapa" - Editura Nemira*

6 sfinti si o icoana

am fost ieri la Biserica Italiana, cu mare dor! fiind o zi de marti, a fost celebrata Sf. Liturghie in cinstea Sf. Anton de Padova, un sfant care m-a ajutat de atatea ori! sunt ortodoxa, dar alerg cu nadejde si la prietenii lui Iisus din Biserica Catolica, pe care ii simt foarte aproape! cand merg la Biserica Italiana, imi place sa aprind 6 lumanarele, pentru:

 Sf. Tereza de Lisieux

Sf. Rita

Sf. Anton de Padova

Sf. Iosif

Padre Pio

si 

Sf. Fecioara Maria

azi m-am intors in Biserica Italiana, pentru ca mi-a ramas gandul la o icoana pe care am vazut-o ieri, care il reprezinta pe Iisus Hristos Pantocrator. ieri nu mi-am putut dezlipi ochii de la ea! in mod deosebit m-au atras parul si barba Lui! descalcite si bogate ca niste lanuri... ca niste carari fara impiedicare... si m-am gandit cat de incalcite sunt firele noastre si drumurile... cate inghesuim in viata noastra, pierzand sensul si rostul! 

cred cu bucurie ca in El si prin El vietile noastre se descalcesc, se piaptana frumos, in curenti maiastri... cu o liniste aparte!...

iata icoana care m-a fermecat!

(multumesc Parintelui din Biserica Italiana pentru ingaduinta pe care mi-a acordat-o de a surprinde in biserica aceste cadre!)

eucodonia andrieuxii Cornell

 pufuleţ în varful clopotelului!

scamoşel!

mulţumesc, Mihaela!

"da" in fluiditate

„A spune „da" este o atitudine interioară care ne face receptivi la mişcarea vieţii, la evenimentele ei neprevăzute, neaşteptate şi surprinzătoare. Este un gen de respiraţie care ne permite să urmăm în interior fluiditatea existenţei, să acceptăm oscilarea între bucurie şi durere, între fericire şi nefericire, să acceptăm viaţa aşa cum este, cu contrastele, dificultăţile şi im-previzibilitatea ei. Multe suferinţe provin din negarea a ceea ce există sau din rezistenţa la schimbare.”

„(…) Chiar dacă anumite evenimente sunt de neînţeles şi revoltătoare, accept să trăiesc şi îi spun cu orice preţ „da" vieţii aşa cum este, cu partea ei de mister, de umbră şi de lumină.”

(Frédéric Lenoir, “Mic tratat de viaţă interioară”, Editura Paralela 45)

- citatele sunt preluate de pe site-ul www.ceruldinnoi.ro, mai exact de aici. multumesc, Vioriq! -

in trecere...

viata e o gradina!
uneori arata asa:

alteori asa:

ori asa:

metamorfoza aceasta, dupa ploaie si in vant, am surprins-o azi, la Rasa...

dupa zile si zile de boboci

si flori,

trandafirul scuturat e de-plin in miros...

in urma mirosului sau prin lume!...

vortexul culinar!

maine plecam la tara! la mama!...
azi am facut o prajitura cu visine - reteta de aici  (multumesc, Carmen!!) si un chec - reteta de aici - ambele sunt superprobate in familionul nostru si le recomand din inima...

si la faza in care la amandoua retetele puneam faina cu lingura de lemn si amestecam in compozitia sau de galbenusuri cu zahar, sau de albusuri cu zahar... se forma un vortex voios care inghitea faina, rezultand o masa de consistenta BUNA...
ei bine, gandul m-a dus la vortexul cosmic si la crearea universului! :) poate ca, la scara mica, repetam un act de creatie... actul acela originar cand, din mainile pline de dulceata Iubirii lui Dumnezeu, se nastea o lume BUNA! buna la gust-vazut-mirosit-auzit-pipait!

bucurie!

acum am realizat ca sunt o blogerita!! ce-mi place cum suna!! :)

Jurnalul recunostintei - 36

... La multi ani, follow me! ... 
Bloguletule, de ziua ta iti dedic numarul 36 al Jurnalului recunostintei si un achimenes inflorit azi!

 achimenes Rainbow

... si bineinteles un alt achimenes, cu semnificatie!

achimenes Vie en Rose

Iar tuturor prietenilor follow me, le doresc sa infloreasca la fel de catifelat si de zvelt precum aceasta kohlerie:

kohleria Texas Rainbow

Se pare ca azi e ziua curcubeului - si la kohlerii, si la achimenesi! In biblie, curcubeul are o semnificatie aparte!...

cei 7 ai lui!

Stiu ca v-am tocat de vreo luna cu vestea ca blogul meu implineste maine cei 7 ANI de acasa,... E blog mare de-acum, scolarel! :)

...lacul Herastrau, in ajun!...

follow me este unul dintre lucrurile care tin de mierea timpului inflorit al vietii mele, adica

imi place enorm sa scriu in el

si cu el...

si cu voi toti alaturi!...

Cu acest prilej, oaspeti dragi si prieteni, 

va multumesc de insotire, citire, zabovire, comentarii

si va astept in continuare 

sa ne bucuram IMPREUNA de darurile ATAT DE DIVERS COLORATE ALE VIETII -

cu TOT ce implica ea! 

Asadar, la ceas aniversar, va invit 

ca in prima zi:

follow me!

poezie/ Ultima Gradina de iarna, de Ion Draganoiu

"Sa nu ne fie teama sa ingropam samanta.
O poarta altfel vantul si ni se pierde urma..."
(Gradina de iarna XIII)

Ultima Gradina de iarna

Si daca vine cineva
si strica oranduiala Gradinii?
Potecile serpuind si cascada,
helesteul cu pesti aurii si arbustii cei verzi
peste iarna.
Daca cineva vine si toate acestea
le calca-n picioare? ma intreba gradinarul,
proptit in harlet si stergandu-si
sudoarea fruntii cu mana.
Nu poate nimeni, i-am spus.
Toate acestea sunt prea adanc 
ascunse in mine si nimeni nu poate s-ajunga
pana la locul de taina unde-nverzeste Gradina.
Chiar tu, gradinarule, locuiesti inauntru
si sudoarea ce-o stergi de pe frunte 
e apa din creierul meu, iar numele tau
il scriu cu litera mare cand pot
iar cand nu cu litera mica.
Nimeni nu poate sa strice Gradina
ce creste in noi.

poezie/ A privi o floare, de Ion Draganoiu

de o vreme tot fac curat la carti! tot dau, tot dau dintre ele, rauri de carti care odinioara imi spuneau ceva acum pleaca in sacose ... spre alte case, spre alte maini care sa le rasfoiasca.

numai cartile de poezie se mentin pe pozitii in inima mea! hai sa va impartasesc un poem dintr-o carte de demult. carticica se numeste "Starea provizorie", iar autorul e Ion Draganoiu (carte aparuta la Editura Cartea Romaneasca, in 1984). iat-o:

A privi o floare

Ai ascultat in Gradina cantecul pasarilor
la ceasul cand noaptea se-ngana cu zorii?
Asemeni unei usi prinse in balamale incete
se deschide ziua. Florii de carne
petalele-i aburesc intr-o roua albastra.
E vremea sa desfacem acoperisul de sticla-al Gradinii,
sa le taiem cu o mana maiastra trandafirilor
spinii uscati ai iernii trecute,
sa alergam pe poteci (cu mainile larg desfacute,
asemeni unor libelule iesind din gaoace),
sa ne bucuram
de Acolo, de Aici, de Incoace,
de sensul fara de sens al miscarii...
Nu mi-ai raspuns intrebarii:
Ai ascultat, cand noaptea sa-ngana cu zorii,
fosnetul matasos al petalelor Florii de carne?
E ceasul cand lumea mai doarme,
inchisa-n cochilii de gips.
Miscarea e timpul ce vine spre noi pe tacute.
Ceasul acesta nu are secunde, minute si ore.
E un ceas de visare. Trecandu-l, putem spune:
A mai trecut un soare.
Nu mi-ai raspuns intrebarii:
Ai privit in aburul albastru al diminetii
o Floare?

Jurnalul recunostintei - 57

276... am descoperit ieri pe facebook un pictor! uaaauuu, m-a vrajit! Miguel Freitas se numeste. iata o mostra de culoare si animare (de aici):

277... tot ieri, tot de pe facebook mi-a melodiat seara ea. Sara Bareilles!

278... da, din nou, ieri-ul meu, al primei zile de concediu! plecasem de la ikea...  in 335, o fata citea "Constienta' lui Anthony de Mello! am admirat-o, am iubit-o, imi venea sa dau buzna pe scaunul gol de langa ea, sa intru in vorba! dar ea era frumoasa si absorbita... citea... pentru nimic din lume nu as fi naruit starea aceea de gratie!...

Jurnalul recunostintei - 56

273... episcii - multe, frumoase, bobocioase, de la Valentina!! multumesc, draga mea! mi-ai facut surpriza dupa surpriza! iata cateva modele si culori de episcii primite in dar:

 episcia Country Clown

episcia Kee Wee

episcia Tiger Stripe

274... duminica trecuta, o alta bucurie pour moi: intalnirea cu draga mea Mona! am stat pe bancuta la povesti de viata, am mers alaturi... aceasta furnicuta speciala a venit incarcata (bataita!!) cu tot felul de bunatati: carticele, borcanele cu zacusca de la mamica Domnica (atat de bune!), carnetele cu scoici si floricele, magneti cu iz de Nicole!!! empatica, atenta la orice adiere, Mo aduce si este bucurie!

275... tot duminica trecuta, mi-am inceput ziua in rasfat deplin! m-am vazut cu Gabi, prietena mea unique! Doamne, ce era la gura noastra! cate s-au mai intamplat de cand nu ne-am vazut, si musai trebuia sa le spunem, sa ne privim, sa ne zambim! Gabita mea pasionata de creme, samponele, cosmetice m-a incarcat de arome!! va recomand cu mare, mare caldura (sau racoare, cum vreti!) samponul solid facut de ea si prezentat aici si aici! l-am probat si nu mai pot de drag!! e spumos, verde-intunecat ca un crang umbros de urzici si menta, si iti da senzatia de intoarcere! adica eu fac ce fac, si trec sa ma spal pe cap! multumesccc!

el e de acum celebrul sampon solid 

de la fii-frumoasa.ro

e vremea episciilor!

episcia Green Aga - 

multumesc, Lucica!

episcia Jim's Red Wine - 

multumesc, Valentina!

a crescut!

peste fix 7 zile,
blogul meu va implini
fix 7 ani!
prima postare a fost aceasta!:
http://blanq.blogspot.ro/2006/07/hai.html#links

copacul

pe scoarţa
aparent nemişcată -

furnicile!

ce ma invata orhideea reprezentare simbolica

...un bun drenaj al apei este esential... 

am vazut apa inaltandu-se pana aproape de radacinile ei... si m-am temut cu panica multa! apa se scurgea pic, pic, pic... apa aceea care trebuia sa treaca ramanea... trezind frici vechi...

atunci am luat o foarfeca si cu varful ei ascutit am largit orificiul inert.... si s-a format un suvoi mic, voios, care elibera apa captiva...

exista un curs firesc al lucrurilor. orice blocaj in drenaj poate afecta radacinile, iar mai apoi intregul angrenaj...

acum ea se scalda in soarele diminetii... si e bine!...

orhideea reprezentare simbolica

apoi,
intr-o zi,
i-am aratat Orasul!

si mi-am amintit
ca El
Vazatorul!
straluceste
si
iubeste...

Jurnalul recunostintei - 55

272... m-a întâmpinat azi, pe balconet:

episcia Katherine

"Arta esentei", de Dominique Loreau

"Ca să ştii ce să arunci, deci ce să păstrezi, mai întâi trebuie să te cunoşti

 Tot ce am acumulat până acum este rezultatul gândurilor pe care le-am avut: nu doar corpul şi facultăţile noastre mentale, ci şi prietenii, activităţile şi bunurile de care dispunem. Aşadar, conştientizarea acestor gânduri este primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a şti ce anume să păstrăm şi ce să aruncăm. Iar ca să ajungem aici, avem nevoie de o extraordinară formă de cunoaştere: cunoaşterea de sine. Nu este suficient să ştim „aproximativ” ce ne dorim. Trebuie să definim acest lucru până în cele mai mici detalii. Orice idee imprecisă, nebuloasă, implică pericolul ca, aruncând sau păstrând anumite lucruri, „să ochim pe de lături”, să ratăm ţinta şi să rămânem, în ciuda încercărilor noastre, nemulţumiţi. În concluzie, este necesar să nu lăsăm nimic la voia întâmplării, ci să reflectăm cu calm la lucrurile de care alegem să ne înconjurăm. Reanalizarea alegerilor, trierea posesiunilor pentru a nu păstra decât lucrurile care ni se potrivesc perfect (şi nimic în plus) – tot acest proces face trimitere la un triaj identitar. Şi nu este deloc o sarcină uşoară. Ea trebuie abordată prin tatonări, prin greşeli acceptate şi apoi corectate. Procesul seamănă cu un pelerinaj, iar ascensiunea către vârf se realizează în etape. Trebuie să reflectăm într-o manieră metodică şi precisă, trebuie să avem idei clare, sănătoase şi rezonabile despre ceea ce alegem să fim şi despre viaţa pe care dorim s-o ducem."

–fragment  din cartea Arta esenţei de Dominique Loreau, Editura Baroque Books & Arts, 2013–

*multumesc, Mihnea!*

orhideea reprezentare simbolică

azi-dimineaţă am simţit nevoia să dau la o parte fragmentul mic de scoarţă ce o acoperea pe jumătate, să o văd. pe ea, pe rădăcina bătrână, lemnificată... am simţit nevoia să îmi trec degetul arătător peste ea, să o mângâi şi să-i mulţumesc...