16 iul. 2013

poezie/ Ultima Gradina de iarna, de Ion Draganoiu

"Sa nu ne fie teama sa ingropam samanta.
O poarta altfel vantul si ni se pierde urma..."
(Gradina de iarna XIII)

Ultima Gradina de iarna

Si daca vine cineva
si strica oranduiala Gradinii?
Potecile serpuind si cascada,
helesteul cu pesti aurii si arbustii cei verzi
peste iarna.
Daca cineva vine si toate acestea
le calca-n picioare? ma intreba gradinarul,
proptit in harlet si stergandu-si
sudoarea fruntii cu mana.
Nu poate nimeni, i-am spus.
Toate acestea sunt prea adanc 
ascunse in mine si nimeni nu poate s-ajunga
pana la locul de taina unde-nverzeste Gradina.
Chiar tu, gradinarule, locuiesti inauntru
si sudoarea ce-o stergi de pe frunte 
e apa din creierul meu, iar numele tau
il scriu cu litera mare cand pot
iar cand nu cu litera mica.
Nimeni nu poate sa strice Gradina
ce creste in noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu