poezie/ A privi o floare, de Ion Draganoiu

de o vreme tot fac curat la carti! tot dau, tot dau dintre ele, rauri de carti care odinioara imi spuneau ceva acum pleaca in sacose ... spre alte case, spre alte maini care sa le rasfoiasca.

numai cartile de poezie se mentin pe pozitii in inima mea! hai sa va impartasesc un poem dintr-o carte de demult. carticica se numeste "Starea provizorie", iar autorul e Ion Draganoiu (carte aparuta la Editura Cartea Romaneasca, in 1984). iat-o:

A privi o floare

Ai ascultat in Gradina cantecul pasarilor
la ceasul cand noaptea se-ngana cu zorii?
Asemeni unei usi prinse in balamale incete
se deschide ziua. Florii de carne
petalele-i aburesc intr-o roua albastra.
E vremea sa desfacem acoperisul de sticla-al Gradinii,
sa le taiem cu o mana maiastra trandafirilor
spinii uscati ai iernii trecute,
sa alergam pe poteci (cu mainile larg desfacute,
asemeni unor libelule iesind din gaoace),
sa ne bucuram
de Acolo, de Aici, de Incoace,
de sensul fara de sens al miscarii...
Nu mi-ai raspuns intrebarii:
Ai ascultat, cand noaptea sa-ngana cu zorii,
fosnetul matasos al petalelor Florii de carne?
E ceasul cand lumea mai doarme,
inchisa-n cochilii de gips.
Miscarea e timpul ce vine spre noi pe tacute.
Ceasul acesta nu are secunde, minute si ore.
E un ceas de visare. Trecandu-l, putem spune:
A mai trecut un soare.
Nu mi-ai raspuns intrebarii:
Ai privit in aburul albastru al diminetii
o Floare?