Lili - 1953

un film care m-a încântat cândva şi de care mi-era dor!

Vacanţă la Roma - 1953

o dimineaţă adorabilă cu

Vacanţă la Roma,

KD Lang

şi!

KD Lang

o stranie făptură...

mulţumesc, Lola!

recomand blog: Lola Dream Factory

*creaţii ale Lolei - de pe blogul ei Lola Dream Factory*

m-am îndrăgostit pe loc de mărgelele pe care le face Lola inspirată de un vis ori de frânturi din viaţa cuiva!

dacă ar fi să-i încredinţez Lolei câteva repere din mine, din interiorul meu, pe care ea să le rostogolească în lumea magică a mărgelelor, ce i-aş zice oare?

chiar aşa... voi ce v-aţi dori să apară pe rotundul micuţ al unei mărgele de lut? (am găsit pe blogul Lolei lumi... cu Micul Prinţ, Alice în Ţara Minunilor, irişi, pisici roz, grădini, obsesii vegetale, iubire...)

eu aş vrea musai o căpriţă, pe o mărgea! pe alta o inimioară. pe alta să scrie anne. una cu un cer înstelat (vezi Vincent!). pe alta vântul. 3 copilaşi. apoi ninsoare. şi una cu tăcerea...

pentru restul mă mai gândesc!

Taina originilor - de Jean Kovalevsky

" "Fiţi roditori." Creatorul îi cere firii, înainte de orice, să fie risipitoare, roditoare, să împrăştie fără să chibzuiască. "Nu te îngrijora, creaţie a mea, Eu îmi ştiu numărul. Fii zaraful care zice: eu dăruiesc, eu dăruiesc; stăpânul casei care primeşte fără încetare oaspeţi noi la ospăţul său: intraţi, prieteni!" "

Jean Kovalevsky, "Taina originilor", Editura Anastasia, 1996

"Dar dacă Dumnezeu singur ştie cât de despărţiţi suntem de el, „pierduţi”, „morţi” ca şi fiul cel mic, este aşa pentru că existenţa umană este esenţialmente tragică: este posibil să traversezi viaţa fără să ştii că erai mort de mult. Noi funcţionăm, gestionăm timpul nostru, relaţiile noastre, ne conformăm regulilor morale şi religioase; dar în străfundul nostru, ceva este mort. O întreagă parte din sine, cea mai vitală, cea mai sensibilă, nu mai este în relaţie cu CELĂLALT; ne aflăm într-o mizerie de viaţă despărţită de Dumnezeul cel viu, suntem în iluzia de a avea acces prin noi înşine la viaţă. Credem cu sinceritate că viaţa nu este decât „aceasta”, credem cu onestitate că avem credinţa dând dovadă de luciditate în acelaşi timp."

Lytta Basset, în traducerea Vioricăi Juncan, de aici.
Vă recomand tot ce a pus Viorica pe site-ul ei minunat din cărţile şi experienţa Lyttei Basset! Găsiţi aici . VIAŢA, din străfundurile ei, în şi înspre LUMINĂ şi BUCURIE!

"...vizita lui Dumnezeu întotdeauna a avut deja loc: ea este înscrisă în noi înainte chiar ca noi s-o „recunoaştem”. Ea este acest „a fi mai mult” destinat să ne umple, să pună în valoare tot ceea ce este în noi, să fie atent la toate ungherele fiinţei noastre. Vizita lui Dumnezeu este această ofertă de viaţă în plenitudine care este în avans faţă de orice eşec, şi numai eşecul poate dezvălui că ea era deja acolo."

Lytta Basset, aici, în traducerea mereu plină de generozitate a prietenei dragi Viorica!

own city, again

ajutor învăţare lunile anului

Pentru copilaşii care întâmpină dificultăţi în perceperea succesiunii lunilor anului, a anotimpurilor, am făcut acest cerc, "învârtit" de săgeţi în sensul curgerii timpului, al acelor de ceasornic... Puteţi imagina diverse jocuri împreună cu copiii pe această temă. De exemplu, vă puteţi ajuta de un zar (sau de două zaruri, şi însumaţi cifrele), pe care îl aruncaţi pe rând. Copilul dă 4, să zică luna a 4-a, eventual anotimpul. Apoi tu, mămico, sau tu, tăticule, bunicuţo sau frăţiorule! La fiecare lună se poate zice ceva specific: de ex. ianuarie: ziua de naştere a lui Vladimir, prietenul cel mai bun; iunie: se coc cireşele, care copilului îi plac mult etc. - evenimente care au semnificaţie pentru copil. Apoi mers înaintea şi înapoia unei luni, pentru a fi învăţaţi vecinii lunii respective. Ca şi cum, în decursul unui an, lunile şi-ar preda, misterios, ştafeta...
Mai puteţi face un copac cu 12 bileţele-cadou-lunile anului... În fine, ce vă trece prin cap!
Spor şi bucurie la lucrul cu lunile anului, cu anotimpurile, cu un primitor an întreg!

Mulţumesc din suflet pentru sugestie şi ajutor drei psiholog Udrea de la Policlinica pentru copii Dorobanţi şi lui Octav care m-a ajutat să transform fişierul Word într-unul .jpeg! Cine doreşte fişierul cu cercul, mult mai clar, în Word şi altul cu zilele săptămânii, să îmi dea un semn.

Povestiri filozofice din lumea întreagă - Cercul mincinoşilor 2, de J.C. Carriere

Într-o ţară, trăiau un om putred de bogat şi unul sărac lipit. Fiecare avea un fiu.

Bogătanul a urcat în vârful unei coline împreună cu fiul său, i-a arătat cu un gest peisajul din jur şi i-a spus:

- Priveşte. Într-o zi, toate vor fi ale tale.

Săracul a urcat cu fiul său în vârful aceleiaşi coline, i-a arătat peisajul din jur şi i-a zis:

- Priveşte.

(din cartea Povestiri filozofice din lumea întreagă - Cercul mincinoşilor 2, de Jean-Claude Carriere, Editura Humanitas)

poezie Ion Mureşan

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ (3)

Este un zid dărăpănat de cărămidă şi o spărtură în zid.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.
Este o inimă dărăpănată şi o spărtură în inima dărăpănată.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.
Am în cap crucea orbului.
Am în cap două linii de piatră.
Brusturii au crescut.
Nu mai ştiu aproape nimic din tinereţea mea.
Fără uşi, fără roţi, fără volan "Molotov'ul C.A.P.-ului
rugineşte într-o râpă.
Brusturii au crescut.
Eu sunt o rudă îndepărtată a mea.
Este un zid dărăpănat de cărămidă şi o spărtură în zid.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.
Este o inimă dărăpănată şi o spărtură în inima dărăpănată.
Când se înroşeşte soarele vin la tine în vizită.

Dă-ne nouă puterea să plângem
Iar copiilor îngeraşul le luminează actul erotic
cu un craniu de sticlă şi astfel se văd picioarele lor
subţiri şi albe tremurând deasupra ligheanului de tablă în care
carnea ca o armată îşi strânge rândurile,
îşi flutură tristele steaguri.

Oh, dă-ne nouă puterea să plângem: ştiinţele
nu mai înfloresc, artele, pe mari porţiuni, se usucă!

Iar copiilor îngeraşul le luminează gropile din cărţi şi le zice:
"Cu voi am cutare şi cutare plan."
În acest fel ei se înşiră pe scăunele în apă,
de-a lungul pârâului,
îşi şterg ochii cu batistele negre.
Sus, în ceruri, şuieră funiile.
Oh, dă-ne nouă puterea să plângem: ştiinţele
nu mai înfloresc, artele, pe mari porţiuni, se usucă!

(de aici)

orhideea

despre orhidee *

orhidclub **

forum orhidee ***

forum Hoya ****

orhideemania

specii şi foto orhidee

owl city

DOSAR 4: Bibliografie logopedică dislexie disgrafie

DOSĂRELUL 4
am găsit, dau mai departe:
de pe http://www.scribd.com/:
Terapia tulburărilor de limbaj - Tobolcea Iolanda
Curs de logopedie - Tobolcea Iolanda
Conduita verbală a şcolarilor mici - Emil Verza

Metode şi procedee de corectare a tulburărilor lexico-disgrafice

Prezentarea unor concepţii despre dislexo-disgrafie

bijuterii

de aici

love is the key for me - Timothy Karpinski

mai multe minuni de-ale lui Timothy,

aici !

*
vă invit la un ceai origami!...

"Trebuie să mergi împreună cu ceilalţi. O viaţă autentică merge împreună cu viaţa celorlalţi..."

("Shodoka - Cântecul satori-ului imediat", de Yoka Daishi, Ed. Herald)

Apple Tree Bed

ce romantic!

(sursa: http://www.oddee.com/item_96939.aspx)

viaţa pare să ne trăiască

"Dacă ne examinăm viaţa, vom vedea limpede câte sarcini fără im­portanţă, aşa-numitele „responsabilităţi", se acumulează pentru a o umple. Un maestru le compara cu „gospodărirea unui vis". Ne spunem că vrem să investim timp în lucrurile importante ale vieţii, dar ni­ciodată nu este timp. Simplul fapt de a te scula dimineaţa presupune să faci atâtea lucruri: deschizi fereastra, faci patul, faci un duş, te speli pe dinţi, hrăneşti câinele sau pisica, speli vasele din seara trecută, constaţi că s-a terminat zahărul sau cafeaua şi mergi să le cumperi, prepari micul dejun - lista este interminabilă. Apoi mai sunt hainele pe care trebuie să le sortezi, să le alegi să le calci şi să le împătureşti din nou. Şi cum rămâne cu părul dvs., sau cu machiajul? Neajutoraţi, asis­tăm cum zilele ni se umplu cu discuţii la telefon şi proiecte mărunte, cu atât de multe responsabilităţi - sau poate ar trebui să le numim „iresponsabilităţi"?
Viaţa pare să ne trăiască pe noi, să posede propriul ei impuls straniu, să ne poarte; în final simţim că nu avem nici o opţiune şi nici un control asupra ei. Fireşte, uneori aceasta ne face să ne simţim rău, avem coşmaruri şi ne trezim transpiraţi, întrebându-ne: „Ce fac cu via­ţa mea?" Dar temerile noastre nu durează decât până la micul dejun; apare servieta şi o luăm de la capăt."

Sogyal Rinpoche
"Cartea tibetană a vieţii şi a morţii", Editura HERALD, 2009
(fragment preluat de pe un site pe care îl ador, http://www.ceruldinnoi.ro/, mai precis de aici)

Ghid terapeutic PlantExtrakt

Mi se pare foarte util: http://www.plantextrakt.ro/ghid.php Găsiţi pe bara din stânga a site-ului PlantExtrakt tratamente NATURALE pentru o gama largă de afecţiuni.
Afectiuni respiratorii
Afectiuni ale apartului cardiovascular
Afectiuni ale apartului digestiv
Afectiuni ale apartului uro-genital
Afectiuni ale sistemului nervos
Afectiuni metabolice
Afectiuni dermatologice
Afectiuni ale apartului osteo-articular
Afectiuni endocrine
Afectiuni oftalmologice
Afectiuni stomatologice
Antialergice
Afectiuni hematologice
Afectiuni ORL
Alte afectiuni

în ajutorul elevilor cu dizabilităţi, Proiectul QATRAIN2

foarte interesant ce am găsit aici:
http://ro.qatrain2.eu/disabilities/dyslexia
Proiectul QATRAIN2... Aşa veţi fi întâmpinaţi:
"Bine aţi venit la pagina de web a proiectului QATRAIN2
Scopul acestei resurse web este de a da posibilitate elevilor cu dizabilităţi să participe cât mai activ în educaţia şi instruirea vocaţională (VET) prin sfaturile date profesorilor/instructorilor şi personalului de specialitate la predarea/instruirea inclusivă şi strategiile de evaluare.

DOSAR 3: Despre copii dislexici, pe forumuri de discutii

DOSĂRELUL 3, Mărturii
de pe http://www.parinti.com/Dislexia-articol-350.html:
¤ Am fost diagnosticata cu dislexia la 30 de ani. Pana atunci am trecut prin scoala romaneasca ca fiind 'foarte inteligenta, dar nu vrea sa invete'. Am ramas de multe ori in urma, nu inteleg numerele prea bine (stiu sa le calculez pentru ca le-am invatat mecanic, de exemplu rezolvam teoria lui pitagora mai repede decat colegii, dar nu aplicand formula, cum zicea profesoara, o luam pe o ruta nefireasca) si daca-s obosita scriu de la dreapta la stanga, fara macar sa-mi dau seama (nu le vad ca-s invers, si daca pun literele in ordine inversa, nu-mi dau seama). Dislexia e ereditara, dar nu stiu de unde am luat-o, cert este ca e posibil s-o fi trecut si fiicei mele. Acum, pentru toate mamicile ingrijorate: nu va faceti probleme! Solutiile sunt mai complicate pentru oamenii fara dislexie, dar pentru noi e foarte simplu: sa citim daca se scrie pe foi colorate, sa ni se explice matematica asociata cu obiecte (numerele nu au sens, nu inteleg de unde 1+2=3, dar daca ma gandesc la o ramura de copac si numar ramurele, sigur ca-s 3! Se complica lucrurile la 0.33+0.33+.033+0.001 dar daca-mi desenezi patratele si eu le adun, stiu ca-i 1), cand citim aveti rabdare ca noi sa le 'traducem' (eu citesc de la dreapta la stanga si apoi le intorc, dupa 30 de ani, nu mai dureaza deloc, ba chiar am obtinut puncte ca fiind 'peste medie' la viteza cititului. Probleme inca mai am cand raman 'suspendata' la un cuvant, pur si simplu ma blochez pentru ca ma gandesc se cauta cuvantul asta in propozitie. Nu ca nu stiu e inseamna, nu fac legatura intre cuvant si restul propozitiei si-mi dureaza pana inteleg pentru ca eu m-as fi exprimat cu totul altfel si ma gandesc, daca ei au folosit un alt cuvant, inseamna ca eu nu inteleg ce vor sa spuna. Aici am un program de calculator care ma ajuta la chestii de astea. Avem nevoie de un pic mai mult timp decat ceilalti la examene. Scriu extrem de greu. In medie o persoana fara handicapul asta scrie 40 de cuvinte pe minut. Eu scriu 14. Dar eu am fost ziarist vreo 8 ani, am mancat de pe urma scrisului, deci nu-i o problema daca ai un editor bun!Nu ma simt diferita de ceilalti. La facultate in Anglia nu am nici o problema. Mi se acorda timp mai mult la examene (+25%), am un calculator special, mi se da o alocatie pentru hartie colorata si toner pe calculator, am programe speciale de calculator pe care lucrez si am sesiuni cu un psiholog specializat pe dislexie si dispraxie care ma ajuta sa inteleg si ma invata cum sa ma ajut singura. Nu gasesc nimic 'usor' in activitatile scolare, dar placerea o am cand reusesc dupa ce m-am chinuit o multime. Cine are dislexia are probleme cu balansul, am invatat sa merg pe bicicleta la 20 de ani si ori de cate ori ma urc pe bicicleta parca ar fi prima oara, dar am condus motociclete aici ani de zile, am cazut de destule ori dar m-am incapatanat. Deci sporturile trebuie alese cu grija, dar nu prea mare!Dislexia este un handicap, dar nu insurmontabil. (roxana5)

¤ Ma bucur ca se poate si asa. Intotdeauna am fost speriata ca fata mea nu va sti sa citeasca sau sa scrie. Totusi , la noi, in scoala, nu se poate face distinctie intre un copil normal si unul cu probleme si nici sistemul de invatamant nu asigura clase speciale pentru copiii dislexici. Psihologi , nici vorba. Locuiesc in Calarasi si la noi aceasta profesie este la faza de debut. (jeli)

¤ Fetita mea este dislexica. In Romania, din pacate, nu exista nici scoli, nici personal calificat pentru a ne ajuta pe noi ca parinti si pe copii. Ma simt neajutorata si cred ca ar fi bine sa se infiinteze o asociatie pentru parintii cu copii dislexici. Asa cum spun americanii - dislexia este un dar si ar fi bine sa incercam sa facem ceva pentru acesti copii care sunt de fapt superdotati si cu alte calitati pe care noi, ceilalti, nu le avem. (mmester)

¤ Cati ani are fetita ta? Si eu am o fetita de 9 ani, care citeste foarte greu si de cele mai multe ori cuvintele scurte, le citeste invers. I-am spus invatatoarei, care mi-a spus ca ea nu a observat asa ceva la fetita si nici nu a auzit despre asa ceva. (danat1962)

¤ Fetita mea are tot 9 ani.O singura persoana am gasit in toata Romania sa imi confirme acest diagnostic pe care i l-am pus eu singura. Daca ai nevoie de sfaturi te rog sa imi scrii. (mmester)


¤ Sunt o mamica (Mihaela din Botosani) a unei fetite superbe de 9 ani, in clasa a III- a. Am fost cu ea la psiholog la Iasi, chiar pe la mijlocul clasei I cand nu ne multumeau progresele fetitei, si am urmat cateva sedinte de terapie la cabinet, apoi ni s-a recomandat un anumit mod de lucru cu ea, dar rezultatele scolare nu au fost mai bune, in sensul ca nu a facut prea multe progrese si nu am inteles ce se intampla cu ea si nimeni nu si-a dat seama ce are. Recent, am ajuns la un medic in Bucuresti, homeopat, cu fetita noastra, Stefania in cautarea unor raspunsuri si a unor solutii la problemele noastre. Ni s-a spus ca este dislexica, disgrafica, discalcula. Am citit de atunci foarte multe articole despre toate acestea si am regasit-o pe Stefana noastra aproape in totalitate. Dupa multe framantari, lacrimi si deznadejde, acum respiram usurati ca am ajuns sa intelegem ce se petrece cu ea si ca nu are probleme mintale. Asa am dat si de dvs. pe internet. Caut in disperare, sfaturi, suport tehnic, informatii sau orice altceva care sa o ajute pe Stefana in vreun fel. Stefana trece in clasa a III , invata la o scoala cu program Step by Step in Botosani. Au fost momente de disperare cand nu stiam de ce copilul nostru nu vrea (apoi de ce nu poate) sa faca progrese scolare in ritmul celorlati copii din clasa? Cu ce am gresit? Stefania noastra este un copil minunat, cu multe calitati, insa intampina dificultati in citirea si apoi povestirea unor texte, chiar scurte, invata cu greu o poezie, memoreaza cu greu o fraza, aproape niciodata identic, citeste silabe din cuvinte invers, cuvinte scurte precum un il citeste nu, pe ca-ac, etc., se poticneste la cate un cuvant si te minunezi ce sens ii da, uneori nu citeste prima litera din cuvant, dar o intuieste apoi si se corecteaza, scrie foarte foarte incet, nu realizeaza separarea cuvintelor (scrie unele cuvinte legate, le separa incorect), nu desparte corect in silabe. Se exprima in propozitii scurte, iar adesea, daca o pui sa repete o propozitie inverseaza ordinea cuvintelor. In clasa se simte codasa, un copil cu probleme, copii rad deseori de ea si ii spun rautati, pentru ca si doamna de romana i-a adresat cuvinte care nu onoreaza un cadru didactic, si copiii au avut-o ca model, desi, credeti-ma ca am incercat sa fiu recunoscatoare prin diverse mijloace pentru efortul suplimentar depus cu fetita mea. Avem probleme si la matematica cu calculele (Stefana o indrageste insa pe doamna foarte mult!). Face cu mare greutate operatii simple, chiar si cu 1, inverseaza numerele, de ex. - in loc de 21 spune 12, nu face diferenta intre unitati, sute, mii decat dupa cateva exemple, apoi iar uita. Are insa memorie vizuala, capacitatea de orientare, tine minte locul diferitelor obiecte prin casa si sesizeaza cu usurinta daca ceva nu este la locul lui sau este in plus; isi aminteste foarte multe intamplari din copilarie, chiar cu lux de amanunte, nu are ureche muzicala, nu are voce, nu tine ritmul. Ma simt vinovata pentru ca am facut enorm de multe greseli fata de copilul meu si ca abia acum constientizam problema pe care o avem. Rugamintea mea este de a ne ajuta sa facem progrese, cu sfaturi sau orice altceva se poate; noi incercam sa ne agatam de orice speranta, de oricine credem ca ne-ar putea lumina. Voi incerca sa iau legatura saptamana aceasta atat cu doamnele invatatoare cat si cu dl. director pentru a vedea cum imi pot ajuta copilul la nivelul scolii, desi scoala nu dispune de logoped sau psiholog si nu stiu cat de multe date cunosc despre aceste probleme. Ma rog lui Dumnezeu ca Stefana noastra sa primeasca sprijinul de care are nevoie, atat de la noi ca parinti, scoala, cat si de la colectivitatea in care traim.Va rog mult, in masura in care dispuneti de timp sa ne ajutati cumva, poate si la matematica sa mai inaintam un pic.Va multumim! (miculita)

de pe http://www.sfatulmedicului.ro/forum/3275-dislexia-dificultatea-de-invata-cititul-si-scrisul.html
¤ Am un baiat de 12 ani si este dislexic. Am descoperit asta cand el avea 10 ani. Am luat legatura cu un logoped si a lucrat cu el 1 an. Dupa un am mi-a spus ca nu mai poate lucra cu el pentru ca legea nu-i permite dupa ce trece copilul in clasa a V-a. La scoala am anuntat toti profesorii ca este dislexic, dar nu l-au ajutat cu nimic (unii nici nu stiau ce inseamna copil dislexic). Il trateaza ca si cum ar fi normal. Eu sunt disperata pentru ca el nu poate tine pasul cu cei din clasa si se pare ca a renuntat sa mai lupte- se multumeste cu nota 5. Va rog sa-mi spuneti cine ma poate ajuta si unde sa ma adresez(sunt din Iasi).Va multumesc. (membru85926)

¤ Si eu am lucrat cativa ani ca logoped, dar nu-mi amintesc de o asemenea prevedere a legii...Dar - sa zicem ca e ceva recent (se poate afla) - daca ar fi vrut sa va ajute, putea. Il putea mentine impreuna cu o grupa de copii dislexici din clasele primare, nu-l mai trecea in fisa, dar il ajuta si pe el...Nu inteleg cum poti sa lasi un copil asa, in aer... Eu zic sa apelati si la un alt logoped, sa-i propui varianta asta, daca nu-l poate inregistra. Ar mai fi varianta unui cabinet particula, dar asta chiar costa mult pe termen lung. In plus, intereseaza-te la scoala daca nu au cumva profesor de sprijin (repet, profersor, nu invatator; acesta ar putea lucra cu baiatul si pe problema dislexiei). Ce mai poti face: Te poti interesa la Comisia Judeteana de expertiza Complexa sau la Directia Judeteana pt Protectia Copilului ce acte trebuie sa intocmesti pt a primi un certificat C.E.S. (Cerinte Educationale Speciale). De fapt, daca ar fi bine informat si ar avea buna-vionta, te-ar putea indruma chiar directorul scolii. Daca nu, intreaba logopedul, el sigur stie. Sau mergi la psihologul scolar, te indruma el. Ce inseamna acest certificat? Pe el scrie ce problema are copilul (ca un diagnostic dat de medic). Mai mult, este un act oficial, prin care profesorii sunt OBLIGATI sa tina cont de problema copilului, sa-i predea si sa-l evalueze dupa posibilitatile lui. Si nu au vioe sa-l lase repetent 4 ani, cat tine certificatul, daca realizeaza cat de mici progrese. (Daca un prof vrea sa-l lase corigent, trebuie sa faca dovada ca a lucrat cu el diferentiat, dupa cerinte si copilul nu a realizat nici macar mici progrese). (Te-as sfatui insa copilului sa nu-i spui toate astea, ca sa nu "si-o ia in cap"). Lui poti sa-i spui ca acel act il ajuta sa fie inteles si ajutat de catre profesori. Ceea ce nu e o minciuna, e o realitate. In virtutea acelui act, ai dreptul sa faci reclamatie oricarui profesor, care ii da note mici pe motiv ca nu scrie/nu citeste. I se poate preda oral, poate fi ascultat oral. Poate fi incurajat sa scrie si sa citeasca, pt. a face progrese, dar nu poate fi sanctionat daca nu reuseste.I narmeaza-te, informeaza-te si nu te lasa. Copilul tau are dreptul sa invete si sa termine scoala. (membru97418)

de aici
Buna!Va scriu cu mult drag.Eu am o fetita care in decembrie implineste 12 ani si are dislexie. Diagnosticul i-a fost pus la 5-6 ani si de atunci ne "luptam"cu scoala, cu colegii si cu toti aceia care nu inteleg ca cineva poate fi altfel, dar totusi nu pentru o scoala speciala. Progresele fetitei mele sunt extrem de mici, dar totusi sunt.Ne bucuram pentru fiecare litera pe care o face, pentru fiecare cuvant pe care il scrie, dar este departe de colegii ei sau de un copil de 12 ani. Este foarte greu pentru ca a inceput sa realizeze ca este altfel decat ceilalti si incepe sa aibe frustrari majore, plange doarte des. Am citit foarte mult despre dislexie, mi-am comandat foarte multe carti si, din pacate, nu exista nimic care sa ajute acesti copii minunati decat rabdarea celor din jur...

în braţele harului Tău

"Fă-ne să trăim viaţa noastră nu ca pe o ciocnire în care totul e dificil,
ci ca pe un dans în braţele harului Tău, în muzica universală a iubirii."

Madeleine Delbrel

*de pe un semn de carte de la librăria Pauline!*

recomand filmul Ink!!

îţi mulţumesc, Doamne

"Vreau să-ţi mulţumesc, Doamne,
pentru darul vieţii.
Am citit undeva că oamenii
sunt îngeri care au doar o aripă:
pot zbura numai dacă rămân îmbrăţişaţi.
Uneori, în momentele de abandonare deplină,
îndrăznesc să cred, Doamne,
că şi tu ai tot numai o aripă.
Pe cealaltă o ţii ascunsă:
poate ca să mă faci să înţeleg
că tu nu vrei să zbori fără mine.
Pentru aceasta mi-ai dat viaţa:
ca eu să fiu tovarăşul tău de zbor.
Învaţă-mă, aşadar, să plutesc în zbor cu tine.
Căci a trăi nu înseamnă
a te târî prin viaţă,
nu înseamnă a smulge câte o bucată de viaţă,
nu înseamnă a cuceri viaţa,

A trăi înseamnă
a ne abandona ca un pescăruş
în beţia vântului.
A trăi înseamnă
a gusta aventura libertăţii.
A trăi înseamnă
a întinde aripa cu încrederea celui care ştie
că are în zbor un partener cât tine de mare!"

Tonino Bello

*de pe un semn de carte delicios de la librăria Pauline*