Maladiile folosesc limbaje complexe şi întortocheate, adeseori dureroase, pentru a spune insuportabilul şi ceea ce este de nespus.
Era odată o fostă fetiţă, devenită femeie, la mijlocul vieţii, care într-o dimineaţă a simţit că avea în partea stângă, în sân, o inflamaţie ce părea foarte tare. Mergând la medic, a aflat că avea în sân un soi de conglomerat de celule neobişnuite, care nu erau ale ei de fapt, dar care se instalaseră acolo ca şi cum i-ar fi aparţinut dintotdeauna.
Ceea ce se întâmplă în astfel de cazuri este faptul că se găseşte mereu un medic sau un chirurg pentru a înlătura celulele bolnave şi a o scăpa pe cea care le poartă de acea povară. Adeseori, operaţia este o reuşită, spre marea uşurare a celei ce purta cancerul în ea. De asemenea, cei din jurul ei se simt foarte uşuraţi. Şi pentru majoritatea celor care au trăit o astfel de experienţă, povestea se opreşte aici... Se vindecă şi spun că boala s-a retras. Sunt persoane care spun: "Am scăpat de cancer în şase luni!", "Din fericire, a dispărut nenorocirea aceea!", "Am avut un cancer, însă m-am luptat şi am reuşit să îl distrug!" "Astăzi a dispărut în totalitate!"
Însă după aceea mai rămâne, adeseori, o nelinişte incertă, sentimentul că mai există încă o ameninţare şi poate cancerul ar putea să se întoarcă, să se instaleze din nou în acel loc...
Cei sau cele care au făcut un demers de conştientizare cu propria lor persoană, pentru a avea acces la ceea ce este mai bun în ei, pentru a se respecta mai bine, pentru a se defini, pentru a se poziţiona în faţa acelui intrus denumit cancer, ştiu faptul că bolile sunt limbaje. Iar apariţia unui cancer poate fi interpretată ca un mesaj transmis celui care îl poartă. Acesta poate folosi un obiect simbolic pentru a reprezenta boala. Pentru a se diferenţia de ea. Există cancerul meu şi eu, iar eu nu vreau să fiu confundat cu cancerul meu. Şi pentru a-l asculta, pentru a încerca un dialog (simbolic, bineînţeles) cu acel intrus care locuieşte în corpul lui.
"Nu ştiu ce anume vrei să mă faci să descopăr, dar cred că este vorba de ceva suficient de important din moment ce încerci să mă faci să înţeleg astfel, cu atâta suferinţă şi violenţă!" -, purtând astfel un dialog cu boala, pentru a îndrăzni să aflăm ce anume vrea să transmită, ce mesaj important. Cancerul poate avea origini foarte diverse şi un sens special în istoria fiecăruia.
Interesul unui demers personal ar consta în a căuta sensul pe care îl poate avea declanşarea unui cancer în viaţa unei persoane. Poate o femeie care şi-a petrecut aproape întreaga viaţă în serviciul altora, s-a negat pentru a le împlini lor toate nevoile şi dorinţele, şi-a sufocat propriile dorinţe, satisfăcându-le pe ale altora, ale părinţilor ei, apoi ale copiilor, ale soţului... Pe scurt, dacă a avut o viaţă de brav soldat, mereu în prima linie, pentru a face faţă problemelor celorlalţi şi uitând de ale sale. Poate un bărbat care un cancer şi-a neglijat sentimentele de iubire pe care le mai are încă pentru o femeia care îl părăsise. Sau a acceptat să urmeze cariera profesională pe care i-a propus-o tatăl lui. Sau o femeie care a suferit un abuz sexual, în copilărie, despre care nu a vorbit niciodată şi care astăzi încearcă să se exprime printr-un cancer la uter. Sau poate fi vorba despre hărţuirea îndurată de ani de zile de o secretară din partea şefului ei. Sau presiunea permanentă a unui partener gelos şi posesiv, răzbunător.
Astfel ne putem imagina corpul suferind al celor care şi-au sacrificat viaţa, punându-se în serviciul altora. Mai ales femeile, devotate în întregime unui soţ, unui tată, unei mame, femei dependente de o misiune pe care vor să îl îndeplinească şi al căror corp se va manifesta încercând să exprime o revoltă trăită prea mult timp în tăcere. Deoarece, oricât de paradoxal ar părea, a avea un cancer poate însemna a avea dreptul de a se plânge, de a cere ca ceilalţi să se ocupe în sfârşit de tine.
Nu ştiu dacă fiecare cancer este este conţinut în jurul unor astfel de modele, însă ştiu că toate acestea sunt posibile şi fiecare poveste e unică. Şi, chiar dacă ne ferim de generalizări, de a da reţete despre cum apare un cancer în viaţa cuiva, cred că este important să asculţi, să înţelegi sensul pe care îl poartă. Cred că simplul fapt de a simboliza, de a-ţi reprezenta boala printr-un obiect pe care îl poţi îngriji - îi acorzi o atenţie specială, îi oferi cadouri: un trandafir, o arie de Mozart, o plimbare la malul mării, poezii, toate acestea pot schimba complet felul în care vedem acea boală şi maniera în care o putem însoţi, nu doar printr-un tratament medical sau chirurgical, ci şi prin îngrijiri relaţionale.
Nu ştiu ce vor face toate aceste persoane, doar ele pot spune acest lucru. Nu ceea ce ni se întâmplă este important, ci felul în care ne situăm faţă de ceea ce ni se întâmplă şi ceea ce facem cu acel lucru...
Astfel, le pot ura o viaţă frumoasă celor care suferă de cancer, dacă acceptă să îl asculte şi să înţeleagă ceea ce vrea să spună, să ţipe, să urle prin acele celule maligne care se insereaza în ei cu atâta forţă şi subtilitate.
*dintr-o carte pe care am împrumutat-o unui prietene şi al cărei titlu nu-l mai ştiu - oricum Jacques Salome, Ed. Ascendent*
