Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Era ceva asemanator,nu mai stiu exact:"Cand iubesti cu adevarat pe cineva,lasa-l sa plece.Daca se va intoarce,inseamna ca iti impartaseste iubirea".
RăspundețiȘtergereMo......
da, Mo...
RăspundețiȘtergeream gasit ieri niste mandalas-uri mai de demult, si scrisesem cuvintele de mai sus intr-una, desi stiu ca intr-o mandala nu se scrie! totusi am facut-o. era 16 august 2008, cu un an in urma
multumesc de insotire!
da,Mo...uneori as vrea sa nu mai existe amintiri,in acest fel nu as mai numara trecutul...
RăspundețiȘtergerestii?eu nu pot face ca in citatul pe care ti l-am trimis.
Mie-mi plac versurile din melodia "Now that I've found you"(Alison Krauss).
I'm sure you'll know why!
:-)
amintirile sunt locuri din noi, Mo. iar noi suntem locuri (si) din amintiri. totul e sa nu le dam prea mare putere asupra noastra. sa fim saculeti care circula cu vedere periferica, imbratisand totul...
RăspundețiȘtergeresalutare Zambaretului, cu toata sarea si lumina din suflet!