"Aşa gândea, probabil, Mircea Vulcănescu, când se adresa studenţilor săi astfel: "Întâmplările, bune sau rele, ale voastre sunt. Să nu le ocoliţi, nici uita... Lumea voastră este norocul vostru. Nu se poate să nu-l iubiţi." Unul din semnele esenţiale ale întâlnirii cu destinul este realizarea unei perfecte omogenităţi între datele pe care le ai, locul în care te afli şi timpul în care trăieşti. A avea nostalgia unei alte structuri, a unui alt spaţiu şi a unui alt moment e a dormita anemic la periferia destinului, a rezolva false probleme. În Henric al V-lea, Shakespeare îl face pe regele Angliei să spună - înaintea unei aprige lupte - soldaţilor săi: "...iată ce înseamnă pentru mine un rege: un om care nu doreşte să fie altundeva decât acolo unde este". Aceasta este, într-adevăr, condiţia "regală" a spiritului: să aleagă liber situaţia pentru care a fost ales, să facă din destinul propriu materia primă, singura posibilă şi singura reală a tuturor eforturilor sale."
Andrei Pleşu - "Minima Moralia"
* fragment primit pe mail de la Mo! îl consider tot un dar al caietului roşu! *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu