filmele noastre/2

mi-e dor să revăd filmul A Room with a View! are nişte replici încântătoare şi prospeţime. mie aşa mi s-a părut: un film cu foşnet!

săptămâna trecută am văzut cu puii mei filmul Eragon. ne-a plăcut!

duminica Floriilor

Intrarea în Ierusalim

ramuri de finic, ramuri de măslin şi un asin.

pomul vieţii,

cu strălucire primit la intrare.

poarta e strâmtă? spune-mi...

pe marginea rotundului, ei strigau: osana, osana, fiul lui David.

se făcea că Lazăr înviase minunat.

şi Fiul trecea, ca în adâncul unui desiş.

se făcea că oamenii îl vedeau de departe, cu mâinile streaşină la ochi.

o fetiţă şoptea:

înfloreşte-mă, Domnul meu...

! Daria: shooting cu pălărioare

ea e delicioasa Daria, fetiţa delicioasei mele prietene Gabi! are aproape 5 luni şi e ca o floricică în jurul căreia roiesc albinuţele mami, tati, minunatul frate Andrei, cele 3 tinere şi frumoase năşici, bunica, prietenele lui mami... îi place la nebunie în braţe, plăcere care nu prea îi este refuzată, căci începe să plângă, iar când plânge înduioşează toate pietricelele din urma căruciorului, când iese la plimbare... (o porumbiţă mi-a spus, care era de faţă!)

tiredness

ssaş vrea să dorm cel puţin o mie de ani!
apoi să vină cineva să mă scoale ca din pudra Pompeiului, să deschid ochii şi primul lucru pe care îl voi vedea, să-l numesc. mi-aş dori ca primul lucru pe care îl văd după cei o mie de ani de somn să fie o fiinţă
apoi viaţa mea să devină nouă, nouă cu totul, ca o haină de Paşti

mâinile vibrează! ca nişte corzi de samisen

ştii? mă tot gândesc la SPAŢIUL dintre mine şi săculeţ. aici mi se pare că se găseşte toată alegerea mea, liberul meu arbitru! pot întinde mâna sau nu, pot înainta sau mă pot retrage. pot îngropa talantul sau îl pot înmulţi. îmi pot lăsa obrazul pe pânza lui sau nu.
dar când mă las în faţă în spaţiul acesta şi mă încredinţez lui, parcă simt că şi eu sunt spaţiu, lejer şi fără tensiuni, vibrând de libertate şi de posibilităţi!

copilul aburului cald

mi s-a întâmplat să-l văd dimineaţă, în zona Gării de Nord. maşina se pregătea să o vireze la dreapta, şi atunci l-am zărit. era un copil ghemuit-tot, încolăcit ca o liană pe aburul care ieşea din gura de canal. se ivea din spatele chioşcului unde se vând flori. parcă era un făt într-un uter nevăzut, iar firicelul acela părea cordonul ombilical care îl ţinea legat de lume. un cordon cald şi atât de fragil. mişcarea lui era de cuibărire continuă, nu era nemişcat.

în adânc, părea că se face focul pentru el.

primăvara părea că stă pe loc...

25 martie

o sărbătoare pe care o ador!

Buna-Vestire

Cartea celor 5 cercuri - de Miyamoto Musashi

una dintre cărţile de o frumuseţe aparte (pentru mine, yes!) este Cartea celor 5 cercuri de Miyamoto Musashi. o frumuseţe nudă, fără înflorituri. recunosc că aparent nu înţeleg nimic din meşteşugul mânuirii sabiei, dar citesc cu gura căscată titluri precum: Lovitura foilor de arţar, Lovitura apei care curge, Lovitura fără gând, fără reflectare, Trecerea dinspre munte spre mare, Corpul ca o stâncă, Vidul...

Miyamoto Mushashi (1583-1645) a fost un celebru samurai şi, totodată, scriitor, pictor şi caligraf. La vârsta de 60 de ani, se retrage pe muntele Kimpo, unde elaborează opera vieţii sale, Cartea celor 5 cercuri. Calea Strategiei, hyoho, descoperită de Musashi, reprezintă nu doar o simplă metodă de antrenament pentru a ieşi învingător în faţa adversarului, ci şi un drum al desăvârşirii spirituale. (prezentare la Cartea celor 5 cercuri, Editura Polirom)

vioriu

pfloarea lactee -


staminele-planete
dansează
în polen de galaxii




peste 9 lumi,

aceeaşi sămânţă...

clătinând
acelaşi fruct -


ochiul

câmpul arată grozav, transmit în direct: au răsărit seminţele! brazdele sunt cu un puf delicat, parcă ar fi un caiet dictando cu liniatură verde... sunt şi nişte tufe cu mlădiţe galbene, dar nu forsythia. aglomerare mare înspre calea ferată: tonuri mai sigure pe ele, au ceva vechime... şi se mai văd nişte parcele bej, uscate, rămase de anul trecut

pădurea e în plan depărtat, aştept veşti şi de la ea!

foarte rar mi se întâmplă să fiu solidară cu căderea. cel mai adesea fug de ea.

căderea se poate simţi singură?

locuinţă provizorie (sper!)

poate ar trebui să accept că fiecare zi e alta. şi altfel. că nu am nici o garanţie că ploaia îmbelşugată de azi va fi şi mâine. în toate există un flux şi un reflux. o creştere, o descreştere şi spaţiul infim dintre ele, ca la expir şi inspir.

adevărul e că nu mai ştiu să aştept. vreau totul acum. acum vreau să-mi fie bine, acum... am o coardă în mine pe care o simt întinsă de stă să se rupă. îmi sare ţandăra din orice, sunt viteaza lu' peşte.

parcă aş fi plonjat în perioada când eram o puştoaică rebelă şi sfidătoare, aveam o praştie şmecheră, fluieram băieţeşte cu deştele în gură şi nu lăsam să se vadă vulnerabilitatea de copilă. ca să vezi unde m-am mutat, cu cei 39 de ani cu tot! (praştia n-o mai am!)

ieriul nostru

te trimit repejor să vezi ce-a scris Lumi, tare m-a emoţionat (din păcate nu ştiu să fac link chiar pe titlul din pagina ei, e vorba de Au pus gratii florilor; şi dacă o să te laşi încetişor la vale vei descoperi alte minuni!)

ieri am fost la Dalles. au fost câteva expresii care mi-au mers la suflet:
* taina din noi, care ne îndeamnă să trăim şi să mergem înainte
* viul e foarte atent la viu - ştie să asculte!
s-a vorbit despre cele 3 maniere de ascultare a celuilalt>
- ascultarea în reprize
- auzirea fără ascultare
- ascultarea empatică: aici avem ascultarea din inimă, îi facem loc celuilalt
am lucrat în grupuri de 5-6 persoane, experimentând cam ce tip de ascultători suntem la acel moment şi bucurându-ne de prezenţa celorlalţi

am făcut exerciţii cu Cosmin la matematică până pe la 21.30. l-am ascultat pe Mih citind din cărticica Ice Age. pot să citesc singur, am admirat-o pe Ellie mamuta, cu bretonelul ei. ne-am spălat pe dintişorii noştri mulţi, ne-am pus aparatele dentare... am aerisit mult şi bine, să intre aerul de primăvară. şi am adormit repejor, ca nişte copii buni şi cuminţi

pavilionul cu săculeţ

am vrut să-ţi scriu şi azi, deşi am o stare uşor sucită în vrej

am luat cărticica de la Cotidianul interpret de maladii, de Jhumpa Lahiri! nu o rata!

mi s-au amestecat multe în ultima vreme, multe altfel... şi nu ştiu cum le primesc, cum mă apropii de ele. dar, culmea, am senzaţia că ele m-au adoptat. parcă aş fi copilul lor... (dar eu tot colţoasă, parcă n-am învăţat să spun, să cer, să primesc. să fiu blândă, vorba lui Cos)

aşadar: mi-am făcut un blog nou, unde scriu cam ce fac eu cu săculeţul la ora 6 dimineaţa... e mai întunecos un pik decât follow me... dar e un pas mic şi foarte, foarte important pentru mine... pentru străina de mine.

te invit azi la Sala Dalles a Universităţii Culturale Ioan Dalles (la Universitate, lângă librăria Noi), dacă vrei să vii. de la ora 17, la conferinţele-atelier pe care le ţine Mario despre arta paşilor mici (iată!) de a ne avânta printre schimbări şi incertitudinile vieţii! te aştept!

Am primit pe mail:

Nu te teme de ziua de mâine.
Dumnezeu este deja acolo!

abia aştept de Paşte să mergem la ţară. am o senzaţie nebună de libertate când merg pe câmp! primăvara trecută m-am cocoţat pe bicicleta cu roţi foaaarte mari a lui Alex şi am zbughit-o pe uliţele satului! am trecut pe lângă biserică. îmi plăcea aşa mult să salut oamenii din faţa porţilor, să le zic bună ziua! şi să merg mai departe, cu vântul în faţă!
~

Lumi, am văzut Crash! filmele astea tapiserii de vieţi mă răstoarnă cu totul din comoditatea vieţii mele. revăd în minte imaginea cu puştiul ţinând în mână micuţa statuetă cu sfântul Cristopher, protectorul călătorilor..., râsul lui... apoi

~

am mâncat ieri o pizza superbună din piaţă de la mine. blat subţirel cu miros de vatră, ciupercuţe natur delicioase, măsline şi multă mozzarela! Janine mi-a dat-o în vileag! yes!

cred că ştii deja: Maica Tereza e draga mea!...

Maica Tereza

am primit cu duioşie pe mail!

Tudor şi ai lui

am avut un week-end surprinzător, pentru că am făcut o alegere bună! aşa am ajuns în casa lui Tudor, prietenul lui Mih, unde am întâlnit nişte oameni liberi, icoane în cupru splendide, vrejul de fasole al lui Jack, şopârluţa din acvariu, pisica gata-gata să fete! Mih a fost fericit! în curte copiii au făcut săpături după dinozauri, s-au împroşcat cu noroi, au umplut tranşeele cu iarbă, iar eu am aflat poveşti... foarte adevărate, care mi-au dat curajul...
...să fiu eu!
mulţumesc!

cavalerii noştri

oi fi eu nonconformistă în multe, dar ador spiritul acela al cavalerismului care ţine de bunele maniere de odinioară. spre exemplu, îmi place gestul sărut(at)ului de mână - atunci chiar simt că-mi foşneşte crinolina şi roşesc în obraji. e un fel de gest sacedortal, şi dacă nu se face mecanic îl consider un act de curtoazie bine venit şi tare bine primit!

îmi place când, cu diverse ocazii, bărbaţii nu se fac ca plouă şi ne bibilesc cu atenţia lor!

ca azi!

ajun de 8 martie!

draga mea, mâine e 8 martie!

am cărticica de azi de la Cotidianul Cartea nopţilor, de sylvie germain! am răsfoit-o în maşină, în lungul drum spre serviciu. am găsit nişte pasaje uimitoare! de exemplu la pag. 112, de la mijloc în jos; pag. 18, tot de la mijloc în jos; ultimele două rânduri de la pagina 98; pagina 172 (prima citită, m-a încântat!).

dintr-o carte de feng-shui: nu poţi găsi stelele, dacă priveşti în jos!

dis-de-dimineaţă, am lucrat cu săculeţul. am avut senzaţia că vreau să-mi ascut degetele, să le simt arzătoare. ca vârfurile de arc concentrând scânteia. am început să prind săculeţul între degetele 1 şi 2, 1 şi 3 puncte puncte. când am ajuns însă la perechea 3 şi 5 - stupoare! un soi de stângăcie, lipsă de coordonare, gingăşie, uimire! nici gând să pot prinde sacul între ele. nu aveam priză la săculeţ absolut deloc. ei bine, am avut senzaţia că aşa e şi viaţa mea - un amestec aerian şi delicios, ciudat!, dar zău delicios

vreau să-ţi urez pentru mâine aşa: acordă-ţi atenţie, risipeşte căldură, fugi după fluturii care dorm de ceva vreme, priveşte, miroase şi altele. pe astea, mai ales, altele, să le faci!

Moni

musculiţa

sunt la serviciu. un soi de musculiţă stă lipită de geam. aripile ei sunt transparente şi subţiri ca o plasă de frunze uscate. ea poate crede că nimic nu o desparte de acest afară... şi totuşi, musculiţo...
o s-o ajut să iasă, sper să reuşesc să-i menajez aripioarele delicate. şi sper ca afară să nu-i fie prea frig...

a ieşit!

drum bun!

ikebana

mi-e dor de ikebana! cu ani în urmă, am avut în palmele mele ariciul kenzanului, am auzit râsetele cristaline ale soţiei ambasadorului Japoniei la Bucureşti şi ale însoţitoarelor sale. îmi amintesc coşul cu flori cu care apăreau la cursul de ikebana din cadrul Universităţii Ioan Dalles! erau gureşe şi totul părea atât de proaspăt şi de fermecător. şcoala? SOGETSU. am păstrat calendarul pe care l-am primit în dar de la generoasele doamne japoneze... mă uit şi acum la el şi visez frumos

prietena mea Pauline!

ieri am avut o zi specială! am revăzut-o pe Pauline! Pauline e o librărie şi e prietena mea! uneori mi se face dor de ea şi dau fuguţa să o văd! aici găseşti tot felul de minuni: cărţi, iconiţe, semne de carte cu mesaje de iubire, prietenie, toleranţă, bucurie... prin bunăvoinţa unor oameni inimoşi pe care îi poţi întâlni şi tu, mi s-a permis ieri să fac poze! îţi plac? poate mergem o dată împreună să o cunoşti pe Pauline!

despre Surorile Pauline

ea este mărţişorul meu! Duduia Lingură de Lemn cocheţică, are batic şi fustă pepit! am îndrăgit-o imediat! şi pe băieţelul care o ţine l-am îndrăgit de când mă ştiu! e Mihnea, desigur!