pomul vieţii,
cu strălucire primit la intrare.
poarta e strâmtă? spune-mi...
pe marginea rotundului, ei strigau: osana, osana, fiul lui David.
se făcea că Lazăr înviase minunat.
şi Fiul trecea, ca în adâncul unui desiş.
se făcea că oamenii îl vedeau de departe, cu mâinile streaşină la ochi.
o fetiţă şoptea:
înfloreşte-mă, Domnul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu