4 apr. 2008

scrisoare către săculeţ

poţi să sari în zigzag şi cât mai adânc, sus înspre cer şi cât mai jos în pământ, în inima pământului, să duduie zidurile,
măcar o fisură să apară, ca un pârâiaş...
sari cu toată greutatea, să sune-răsune
oul ucigaş măcinându-şi coaja
de neputinţa de a rodi un pui frumos...

sari atât de sus! - şi apoi ceva,
o fundă albastră! sub tălpile tale...
e un sacrilegiu să o striveşti, aşa că

te opreşti din zbor, restul lumii nu mai există,
doar mersul de şarpe în alt zigzag, pe un pământ mocirlos...
puterea de camuflare, da, e superbă, aici la graniţă nimeni nu va şti
că de funda albastră e legat un şarpe, un şarpe cu aripile de pământ...


(după şedinţa de budo-zen de ieri de la sală)


save the last dance

balet

zboară, fetiţo, zboară!...

1 apr. 2008

scrisoare către săculeţ

ştii? uneori mă întreb unde sunt ghemuite gesturile, sunetele, lumea, când e tăcere... îmi pare că în tăcere există deja, invizibile, ele toate. cred că depinde de ureche, de cât de curioasă şi de îndrăgostită e, să nu se lase păcălită că tăcerea ar fi mută!

greierele are un fel de timpan în spatele genunchiului! drăguţul!

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea