scrisoare către săculeţ

poţi să sari în zigzag şi cât mai adânc, sus înspre cer şi cât mai jos în pământ, în inima pământului, să duduie zidurile,
măcar o fisură să apară, ca un pârâiaş...
sari cu toată greutatea, să sune-răsune oul ucigaş măcinându-şi coaja
de neputinţa de a rodi un pui frumos...

sari atât de sus! - şi apoi ceva, o fundă albastră! sub tălpile tale...
e un sacrilegiu să o striveşti, aşa că
te opreşti din zbor, restul lumii nu mai există,
doar mersul de şarpe în alt zigzag, pe un pământ mocirlos...
puterea de camuflare, da, e superbă, aici la graniţă nimeni nu va şti
că de funda albastră e legat un şarpe, un şarpe cu aripile de pământ...

(după şedinţa de budo-zen de ieri de la sală)