ştii? uneori mă întreb unde sunt ghemuite gesturile, sunetele, lumea, când e tăcere... îmi pare că în tăcere există deja, invizibile, ele toate. cred că depinde de ureche, de cât de curioasă şi de îndrăgostită e, să nu se lase păcălită că tăcerea ar fi mută!
greierele are un fel de timpan în spatele genunchiului! drăguţul!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
Cu puterea Duhului Sau cel Sfant, El inainteaza in viata noastra De jos in sus, toate il invoca pe de sus in jos Intalnirea e prefacer...
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
Buna draga mea japoneza,
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce textul asta imi aminteste de ziua cand te-am cunoscut. Iti amintesti cum trebuia eu sa ajung la Targul de Carte de la Romexpo si te sunam din taxiul oprit in fata Teatrului National ca sa-ti spun ca am incurcat borcanele?
c.
imi amintesc ca mi-ai placut de la inceput! vocea ratacita in fata Teatrului Neational m-a cucerit!!
RăspundețiȘtergerem.