am mutat-o ieri. incet-incet, mai toate plantele de la fereastra din jurul ei au plecat... ceva nu se potrivea sau fiecare isi cauta locul. prietenei ei, orhideea terestra, i s-au ingalbenit cateva frunzulite si parca nu mai era asa fresh. si am avut gandul:
"daca tu, Moni, n-ai avut posibilitatea sa alegi, candva, ei bine, ea, prin tine, poate sa o faca!" asa ca am mutat-o in spatele usii, pe raftul unde terestra ramasese! asadar, sunt iar impreuna, ele doua!
cu ocazia asta m-am uitat iar cu atenţie: acele frunze 3, stafiditele, sunt parca tot mai molesite... si mai gri... am senzatia ca ceva ii lipseste ei... poate mai multa viata!... de fapt, accesul la mai multa viata cred ca-i lipseste ei...
~ ~
adesea am senzatia ca ma rostogolesc dincoace, inapoi, si ca nu pot lasa zborul sa ma gaseasca... e ca si cum nu am curajul sau nu ma vad in desfasurare! imi lipseste ceva... un ferment...
~ ~
as vrea, ca o sferula uscata din frunze de ceai - sub apa potrivita, in vasul potrivit si sub privire buna, sa ma desfac... si poate o floricica de iasomie, tinuta strans, la mijloc, se va ivi si ea, desfasurandu-si frumusetea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu