Aerisit si dens.
Undeva, vad un fragment din locul de joaca din Aleea Livezilor. Ma fascina si ma temeam, deopotriva. Altundeva, un iglu in zapada copilariei, alaturi de Nicu. Alta copilarie, nu ca cea cu Adi.
Liantul: frunza sau ochi, se pare ca totuna.
Remarc siguranta, deplina incredere ca plec dintr-un loc si ajung in altul. Fara sa am grija pe unde, unde, cum? Totul e sa ma las in albia unor arcuri de cerc, care au o intelepciune a mladierii. Nici macar nu simteam asta, intelepciunea. Doar ca si cum as fi fost in spatele unei mame-maimuta, care ma poarta din ram in ram.
Elasticitate si incredere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu