31 aug. 2009

dor de Mae

casele
poezie [ ]
de stanescu elena-catalina [mae ]
2004-06-25

eram acolo când au crescut casele
când au ars când s-au stins
când au venit aceia cu excavatoarele lor deprimante
răscolind cenuşa
turnând pe deasupra oraşe de asfalt
de neant de nu te găsesc
eram acolo şi înmuguream printre crăpaturile zigzagate
ca o moartă nemoartă

dar n-a mai crescut nici o casă
doar umbrele ei
fără acoperiş
şi mă plouă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

buna, Tata

sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea