jurnal cu săculeţ/ 14 martie 2007

limită şi limitări

întâlnirea cu limita. curbura mâinii, ca şi cum ar fi ieşit din fundal. dacă aş fi făcut o mandala, sunt sigură că aş fi depăşit interiorul protector, într-un zvâcnet necontrolat. mi s-a întâmplat. de două ori dimineaţă am cotit-o, am dezarmat a neputinţă. apoi a trei oară am putut să merg mai departe, nesperat de mult, cu ajutorul expirului şi al inspirului...vis: se făcea că trebuia să ajung la un spectacol de teatru, eram în staţia de la Piaţa Victoriei a lui 300. maşina nu venise de mult, dar la un moment dat o văd în depărtare, şi atunci constat că, lângă ghereta de ziare, moi (eu adică!) am o groază de sacoşe, sacoşele, haine un maldăr şi îmi dau seama ca n-o să apuc să le iau pe toate cât timp maşina va fi în staţie. aşa a şi fost. mai nasol că la a doua cursă se adăugaseră şi câteva sticle goale, care musai trebuiau cărate. aşa că nexam spectacol, având în vedere că nu îmi ieşea nici un sunet din gâtlej care să strige după maşină. nu, eram tăcută şi opresată, mult mai important era să zdrăngăn sticle şi să foşcăi sacoşe decât să alerg sprintenă în maşină, în drum spre reprezentaţia care parcă mă aştepta