cand o sa vii

o sa ma gasesti stralucind in pastaia incercarilor...

...

m-am refugiat la Sfânta Vineri, pe fundul lacului. sunt o făptură a mâlului. ca odinioară Cosmin, îl caut pe Amin.

descendenta

sunt facuta din aliajul campiei

vindecare

pentru ca nu vreau sa caut scapare,
imi pun fustita din petale de crin si raman in acest balon.

presiunea ma face sa lastaresc fara sa pierd seva.
fara sa ma gandesc macar la boboci...

presiunea face sa imi cada mastile, una cate una.
raman in contact cu versetul din biblie, atat.

pentru ca nu vreau sa caut scapare,
sunt lujerul...

vrei să te joci în băltoaca de lapte?

"Una dintre poveştile mele preferate este despre un cercetător faimos, care a făcut câteva descoperiri revoluţionare în medicină. La un moment dat, a fost intervievat de un reporter al unui ziar, care l-a întrebat de ce crede că este capabil să înveţe mult mai mult decât o persoană obişnuită. Cu alte cuvinte, ce îl deosebea atât de mult de ceilalţi?
A răspuns că totul venea din lecţia pe care a învăţat-o de la mama lui când avea 2 ani. Când a luat o sticlă cu lapte din frigider, a scăpat-o din mână şi a vărsat tot conţinutul pe podeaua din bucătărie. Mama lui, în loc sa-l mustre, i-a spus: "Ce mizerie nemaipomenită ai făcut! Rar am mai văzut o băltoacă atât de mare de lapte. Păi, stricăciunea e deja făcută! Vrei să te joci în băltoaca de lapte înainte să facem curat?"
Într-adevăr, chiar aşa a făcut. Şi, după câteva minute, mama lui a continuat: "Ştii, de fiecare dată când vei face o mizerie ca asta, în cele din urmă tu va trebui să cureţi. Aşa că, ai vrea să faci asta? Am putea folosi un prosop, un burete sau un mop. Ce preferi?"
După ce au terminat de curăţat laptele de pe jos, ea a spus: "Ce avem aici este un experiment eşuat despre cum să ţii o sticlă cu lapte cu două mâini micuţe. Hai să mergem afară în curte, să umplem sticla cu apă şi să vedem dacă poţi s-o ţii fără s-o verşi". Şi aşa au făcut."
(fragment din cartea: "Principiile succesului. Cum să ajungi de unde eşti acolo unde vrei să fii", de Jack Canfield - Editura Act şi Politon, 2015)

diminutive

pietricică lângă pietricică, nici înainte, nici înapoi, mă minunez de cum se naşte drumuleţul meu.  
cu voioşie, înaintez stând pe loc, mişcându-mă prin respiraţii.

de aceea, greierii mi-au adus cântecul, cu picioruşele lor...
  

mantuire

"Actul prin care Dumnezeu, prin întruparea, răstignirea și învierea Fiului Său, Iisus Hristos, restabilește omul în starea de comuniune personală cu El, dându-i acestuia premisele unei vieți noi, veșnice."
(de aici)

Meister Eckhart

"Dacă singura rugăciune pe care o spui în viaţa ta este mulţumesc, ar fi suficient." - Meister Eckhart

va fi bine

Viaţa mi se adună înapoi din toate ungherele Împărăţiei. Întoarcerea e înduioşătoare! Îi simt pe cei flămânzi, pe cei zdrenţuiţi, pe cei ologi, pe cei fără speranţă venind! Îi ştiu în mine de mult, iar acum le aud vuietul... Ei vin cumva de nestăvilit, mişcaţi de cuvintele Părintelui. Peste tot se vorbeşte că totul va fi bine. Pe uliţe, praful speranţei se lipeşte de tălpile în mişcare... Pe cer, norii călătoresc, de neoprit...

~

nori de hârtie. foşneşte ploaia. pe îndelete, o căsuţă se găteşte de nuntă

apa si focul

...aceasta e cea mai mare alchimie:
ca El preschimba lacrimile
*apa*
in bucurie
*foc*

multumesc!

Sfanta Treime

"Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Preasfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga-rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine lenesul si pacatosul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei; si in deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa ma invat cuvintele Tale, sa inteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant in marturisirea inimii si sa laud preasfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."

de aici

achimenes Misera

facă-se voia Ta nepătrunsă, acum când zorii zilei sunt pe drum

îi aştept, escaladând depărtările, expusă vântului din aval

~

micuţele floricele chiuie de bucurie: e ziuă iar!

Sus sa avem inimile!

Sus sa avem inimile,

asa cum si aici, Jos, in mocirla

aici, in subjosul cel mai cu bube

o aripa a ajuns Candva,

pe sub ape si mucegaiuri

nimic nu poate sa ma desparta de Tine!

tot spatiul, de Sus pana Jos, e traversat 

locuit

iubit

strapuns

si vindecat

de Tine...

incep sa am curajul sa traiesc si sa recunosc ca traiesc

aici jos cu ochii si inima acolo sus

si aici sus cu ochii si inima acolo jos

totul in toti cu Tine!

asadar,

Sus sa avem inimile,

oricat de Jos am fi,

caci Sus si Jos

si Jos si Sus

totul e noua adus

din Iubire

eu si tu

nu voi inceta niciodata sa alerg la Tine! chiar si cand voi inceta sa alerg spre Tine, voi fi cu Tine!
nu incetezi nicicand sa alergi la mine! chiar si cand sunt departe de Tine, Tu esti cu mine!

poate oare floarea?

poate oare floarea sa se dezica de Gradinarul ei?

primind in spatiul rotund o negura uite-atat de adanca,
sunt nevoita sa intru in desis.

de bunavoie ma gudur de petala si de spin, deopotriva.

nici prea de sus, nici prea de jos,

spun

da

din nou, floricica!

putine imagini/culori pe blogul meu in ultima vreme! trebuie sa remediez cumva!

copilul-floare

da, totul se desira. totul. in aceasta desirare, miscarea vietii alearga in puncte nestatice si adanci. mereu mai in adanc, desirarea intalneste zone ingrosate, care au mucezit in tesatura. ele cer putin mai multa atentie si perseverenta in a da drumul intregului proces.
ca un vanator iscusit, Viata ma loveste adanc in inima. nu rateaza inima mea. in sipetul cu 7 lacate, ca in tinutul cu 7 ape, ea, Viata, ma nimereste prin singura fisura din edificiul stramb, inaltat cu greu. in fisura aceasta doarme un copil, care se teme de lumina fara cusur. in fiecare cuta pe care o face, eu sunt invitata sa privesc.

si sa iubesc.

soarele cel mic

poate ca nu am acces la soarele cel mare, dar soarele mic seamana cu un rizom de achimenes! il ador cum coboara in pamant, mangaiat de palmele mele... si il ador cum rasare din marea cea neagra si pufoasa ca un trandafiras!...

Magic Moment

ma ajunge din urma gandul,

ca un iepure ma ajunge,

că acelasi soare straluceste in toate...

candva, iti voi canta la saculetul de budozen acea melodie

pe care episcia Magic Moment o fredonează, chiar daca i-a trecut vremea

de floare...


Magic Moment, dragul meu, Magic Moment...

~

orice temnita poate inflori intr-o buna zi

Mosii de iarna

miros fiecare nume pe care Ti-l aduc...

ei sunt prada mea din padure si din camp, din zapada timpurie si dintre firele de cant,
ei sunt zestrea pentru care am fost chemata
si pe care ti-o aduc cu drag

ale Tale dintru ale Tale

acum, suntem gata sa ne strigi...
suntem cu totii aici

in palma Ta

o particula fericita

sunt fericita ca retelele mele energetice, suflul meu, inima mea trec prin pragul Sfintei Biserici si, dincolo de el, pana inspre altar.
sunt fericita ca sunt o copila a Bisericii si ca viata mea e o amprenta in Viata ei...
sunt fericita ca aici, in Biserica, sunt protejata si erorile de drum sunt anulate... exista Drumul, iar daca el e adulmecat Aici, Simtit, Experimentat, esti format din nou, plamadit sub tot ce e Viu, din substanta Viului...
ma simt fericita intre Tainele ei vii si intre oamenii vii...
ma simt o particula fericita respirand binecuvantarea de la inceputul Sfintei Liturghii:
Binecuvantata este Imparatia! A Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh!

biblia e o casa

acum am inteles: biblia e o casa, si chiar si eu locuiesc in ea! ce ar mai fi de zis?

ogorul

urmez instructiunile pe care ucenicul tau Iov mi le da. pierd cartile, parfumul si drumul.

litera care am ajuns prin contractie inoata dincolo de lan. ce de valuri in ogorul rosu la seceris!

hai sa-ti spun

hai sa-ti spun:

putem intra in cuvinte ca intr-un cer frumos -

 

ele miros

ca spicele tavalite in curcubeu,

ca glasul tau sau chiar ca al meu

cand te strig

 

stiu, uneori ti-e frig

cand mai pasesti intr-un hau

 

dar aici, aproape, sunt eu -

 

cu spicele risipind

 

fricile...

poezie Petre Stoica

CEVA
Mihaelei Şchiopu

Acolo în grădină
printre ridichi şi foi de salată
printre cioburi de sticlă şi bulbi putreziţi
printre pietre şi pene de cintezoi
într-o zi am găsit
ceva ce găseşti numai o singură dată în viaţă
ceva fără formă ceva fără gust şi culoare
ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă
ceva mai frumos decât genele iubitei
ceva cald şi dureros ca o melodie depărtată
ceva…

acolo în grădină
ceva ce găseşti numai o singură dată în viaţă

(de aici)

(...)

moartea, ca şi viata, are măreţia ei. de fapt, cred că totul e o mare Viaţă!

"Cuvintele lui Hristos" - Michel Henry

"În cazul Scripturilor, această dificultate creşte considerabil (...). Cei care au rostit cuvintele relatate în Evanghelii, presupunând că ele au fost într-adevăr rostite, au dispărut. Feţele lor s-au şters în ceţurile istoriei. Cuvintele lui Hristos Însuşi care au răsunat sub cerul Iudeii şi al Galileii stârnind admiraţia sau mânia ascultătorilor Săi nu sunt oare departe de noi, aparţinând unei lumi dispărute? Presupunând şi aici că au fost rostite aşa cum le-au parvenit, ce relaţie există între civilizaţia cărora le sunt tributare şi cea în care trăim noi, ce sens mai pot avea pentru noi asemenea cuvinte? Dar cuvântul lui Hristos care a răsunat prin satele iudaice, în sinagogile din Nazaret şi Capernaum, pe drumurile Samariei sau sub bolţile Templului din Ierusalim e Cuvântul Verbului, Cuvântul în care ne-am născut. În el a venit la viaţă viaţa noastră, fiecare e revelat sieşi pentru a fi acest Sine ireductibil la oricare altul care este pentru totdeauna. Acest cuvânt vorbeşte în noi, el îi vorbeşte fiecăruia propria sa viaţă, şi fiecare îl aude. Nu îl aude cum auzim zgomotul lumii. Îl aude în tăcerea în care niciun zgomot nu e cu putinţă, şi nicio privire - în ascunsul inimii, unde vede Dumnezeu, unde vorbeşte Cuvântul Său. Fiecare îl aude în suferinţa şi bucuria sa, în plictiseala, ca şi prin Dorinţa sa care nu are obiect pe pământ. Acest Cuvânt nu este nici suferinţa sa, nici bucuria sa, ci îmbrăţişarea în care el încearcă acestea. Când în ele încearcă dintr-o dată această îmbrăţişare mai puternică decât el, puterea fără margini care nu încetează să ţâşnească în el şi să-l dea lui însuşi, el ascultă Cuvântul lui Dumnezeu."

"Cine ascultă acest Cuvânt acolo unde el ne vorbeşte, acela aude pentru totdeauna zgomotul naşterii sale. Lui îi spune Cuvântul: "Astăzi te-am născut"."

(fragmente din cartea "Cuvintele lui Hristos", de Michel Henry, apărută la Editura Deisis în anul 2005, în traducerea d-nului Ioan I. Ică jr, carte pe care o citesc cu fericire şi recunoştinţă!)

/\

...şi le fac pe toate ca şi cum aş pune o faţă de masă peste un munte... bucatele vin de nicăieri, tacâmurile pică din cer...

duminica

ne invaluie cu basmaluta ei de lumina

copacul

si el rasare.

in viata ei,
dimineata

luna

rasare in mandala "Obrazul lunii mangaind acoperisul (II)".

si straluceste in toate...

ea

isi zice: 137 sau 1, acelasi lucru

cand viata lipseste...

el

ii spune intr-o doara:
ai grija sa nu le mananci -

cartile