pietricică lângă pietricică, nici înainte, nici înapoi, mă minunez de cum se naşte drumuleţul meu.
cu voioşie, înaintez stând pe loc, mişcându-mă prin respiraţii.
de aceea, greierii mi-au adus cântecul, cu picioruşele lor...
2 aug. 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu