tata

hai, intra in apa aceasta, sa culegi merele putrede. merele putrede de care atata ai fugit!

ai crezut ca poti plati un pret pentru ca sa ai mere limpezi si stralucitoare,

dar acum

iubirea te indeamna sa intri pana la brau in apele acestea in care fructele cele mai pretioase sunt merele putrede, cu cantecul lor...

vei intra si te vei afunda si te vei teme.

iti vei aminti ca Dumnezeu nu se multumeste cu un val de suprafata, ci te vrea in adanc. in adanc, printre merele amestecate cu mal, mai jos, si mai jos, acolo unde tu crezi ca e doar abis... tot ce conteaza este el... si iubirea pe care i-o porti, care va invia lucrurile sfasiate, pana la sfarsit...

si daca...

cred ca cel mai greu in viata imi e sa accept, sa percep si zilele dense, grele ale vietii ca pe floricele, asemeni celorlalte zile-flori-voioase. simt in mine un fel de zgarci care nu poate sa se rupa sau sa se destinda. ori, ori. ramane incordat si foarte, foarte rigid si rezistent. e o atitudine intepenita care ma impiedica sa simt rostogolirea tuturor zilelor, nu doar a celor care imi convin mie. dar in visul de acum trei nopti, zilele erau flori superbe. simple si gratioase, pur-si-simple. azi, dupa ce am plans pe rupte in bisericuta Sf. Nicolae de la Fundeni, am iesit cu acest ecou in minte: si daca toate zilele sunt flori? flori in gradina lui Dumnezeu...

Maica Domnului, Sfantul Nicolae, Sfantul Ioan Rusu

zi lunga densa azi, altfel, grabita...dupa visul de azi-noapte: pe un raft cum imi place mie pentru plante, stratificat, din lemn, niste ghivece mi-au atras atentia. doua plantute, care semanau la tufa cu violetele, stateau una langa alta. si aveau flori asa frumoase, ca niste mici clopotei curbati in sus, ca niste cupe. iar in mijloc, un fel de banut franjurat, galben, ca un cerculet luminos, iesea dintre petalele mov-stralucitor... erau adorabile, fantastice! nu stiam cum au ajuns acolo! pe o treapta mai jos, al treilea ghiveci, inflorit si el, avea un mix de plantute, toate cu floricele!
azi l-am internat pe tata la Fundeni. maine e posibil sa fie operat... am alergat iar la bisericuta de langa Institut, unde Sfantul Nicolae si Maicuta Domnului asculta cu discretie lacrimile oamenilor... apoi am fost la Polizu, la Sfantul Ioan Rusu. am ajuns pe noapte. bisericuta era cufundata in bezna. fochistul mi-a descuiat usa, a aprins lumina si ... a fost tainic, viu, BLAND, adevarat... am stat singura in fata icoanei sfantului, singura in biserica, dar nu insingurata... simteam o inima calda... totul parca era o inima calda si blanda, ca o incuviintare... Sfantul Ioan si el, cu discretie, citeste lacrimile oamenilor... si le preschimba in pace si lumina...
Doamne ajuta pentru maine si pentru zilele care vor urma!

Så som i himmelen (2004) – As it is in Heaven

cine este interesat sa vizioneze acest film si nu-l gaseste sa-mi dea un semn! il consider filmul meu de inceput de an!! superb!!! multumesc, Mihnea!

maseaua

dintii, maselele sunt legate in mine adanc de partea simbolica. ei, ele uneori vorbesc, spun ce nu pot eu sa spun... ei, ele arata moartea sub fatada  frumos, impecabil lustruita... ei, ele au nervi care au curajul sa moara.  si astfel sa se infiga in viata care miroase de la o posta a hoit si sa doara. hei, fato, trezeste-te. trezeste-te la viata, ca mori. viata moare in tine, pentru ca nu ii dai voie sa respire, pentru ca nu are acces la Viata. viata moare in fals si minciuna, viata moare uitata si sufocata. dar tu mergi inainte, fara sa vezi ca esti un cimitir ambulant, fara sa mai simti prea mult... el, nervul, a murit. desi n-ar fi avut niciun motiv, spune frumoasa doamna stomatolog, stii, el de fapt n-ar fi trebuit sa moara, ci ar fi putut sa irige o masea ca o fortareata in timp de pace... dar cosurile cu fructe nu au mai rasunat, nici pasii veseli ai mancarii... doar durere peste tot, in jos, ca un filament... atunci cand am aflat ca el a murit, am plans. pentru ca el  a avut curaj, iar eu sunt atat de  lasha... raman in urma cu masti peste masti, cu un zambet care va uita in curand semnele anesteziei. de maine, lucrurile vor intra in normal. peste un timp, alt dinte se va sacrifica, fara ca eu sa schimb ceva, fara ca...........................................

Agni Parthene - Valaam Brethren Choir

Arta simplităţii - de Dominique Loreau

"Viata traita BINE presupune vitalitate si dragoste de viata." 
 *
 "Luati viata asa cum vine, lasandu-va in voia zilelor, a noptilor si a anotimpurilor..."

(Dominique Loreau - "Arta simplităţii", Baroque Books & Arts, 2012 - carticica mea adorabila de inceput de an)

Sfanta Liturghie

cat de mult imi plac aceste cuvinte:

B i n e c u v a n t a t a  e s t e  I m p a r a t i a  

T a t a l u i,  a  F i u l u i  s i  a  S f a n t u l u i  D u h,

cu care incepe Sfanta Liturghie!

Arta simplităţii - de Dominique Loreau

"Când avem bucuria de partea noastră, viaţa e plină de belşug."

(Dominique Loreau - "Arta simplităţii", Baroque Books & Arts, 2012)

Extraordinarele aventuri ale lui Basil cel Banal - de Wiley Miller

"Basil stia ca sansele nu apar des, iar atunci cand o fac nu zabovesc foarte mult timp. Daca voia sa profite din plin de aceasta oportunitate, trebuia sa actioneze."

*fragment din cartea "Extraordinarele aventuri ale lui Basil cel Banal", de Wiley Miller, Editura Rao*

*
nu inteleg de unde iese vocea ta, KD...

*

Arta simplităţii - de Dominique Loreau

"Transparenţa este absenţa rigidităţii şi ea este cea care îi permite unui individ să strălucescă din interior."

(Dominique Loreau - "Arta simplităţii", Baroque Books & Arts, 2012)

Lost Things

kd lang

dincolo de toate armurile mele, cineva as vrea sa m-atinga... cred ca mi-ar fi teama... ca cineva sa vada in mine cu atata intensitate.

kd lang

daca mi-ar disparea toata muzica de acasa, numai ea as vrea sa-mi ramana: KD Lang.

Despre omul nobil, cupa din care bea regele - de Meister Eckhart

"Caci trebuie sa fim asa cum zice Domnul nostru: “asemenea oamenilor care vegheaza neincetat si asteapta pe stapanul lor”. Intr-adevar, cei ce asteapta se pastreaza treji si vegheaza sa vada dincotro vine Cel asteptat si il asteapta in toate cele ce vin, oricat de ciudat li s-ar parea ca El nu e acolo. Tot asa trebuie si noi sa scrutam toate lucrurile, in cautarea Domnului nostru. Ci pentru aceasta e nevoie de zel, netrebuind sa te dai inapoi de la nimic din ceea ce poate fi savarsit prin simtirile si puterile omenesti; abia astfel sunt oamenii drept orientati, putandu-l lua din toate pe Dumnezeu, gasindu-l pe Dumnezeu in mod egal in toate." 

 ^fragment din e-book-ul "Despre omul nobil, cupa din care bea regele" - Meister Eckhart (Editura Humanitas)^