cred ca cel mai greu in viata imi e sa accept, sa percep si zilele dense, grele ale vietii ca pe floricele, asemeni celorlalte zile-flori-voioase. simt in mine un fel de zgarci care nu poate sa se rupa sau sa se destinda. ori, ori. ramane incordat si foarte, foarte rigid si rezistent. e o atitudine intepenita care ma impiedica sa simt rostogolirea tuturor zilelor, nu doar a celor care imi convin mie. dar in visul de acum trei nopti, zilele erau flori superbe. simple si gratioase, pur-si-simple. azi, dupa ce am plans pe rupte in bisericuta Sf. Nicolae de la Fundeni, am iesit cu acest ecou in minte: si daca toate zilele sunt flori? flori in gradina lui Dumnezeu...
24 ian. 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu