17 mai 2009

Călătoria inimii. Calea iubirii conştiente, de John Welwood

"Deoarece Kathy nu avea încredere în puterea masculină, încerca mereu să testeze forţa unui bărbat la un anumit moment al relaţiei, ca să vadă dacă el îi poate face faţă. În acest fel striga după un gen de contact care putea să o elibereze de temerile ei cele mai profunde. Oare partenerul avea să se ghemuiască într-un colţ când ea ţipa? Sau putea să facă faţă furiei ei?
În cele din urmă a apărut un bărbat care a reuşit să-i ţină piept. Cumva, Paul nu era intimidat când ferocitatea lui Kathy ieşea la lumină sau când devenea rece şi distantă. A văzut în aceste manifestări nişte expresii distorsionate ale unei frumuseţi sălbatice pe care o iubea la ea.
În cele din urmă, într-o zi când ea a ameninţat că pleacă pentru totdeauna, Paul a luat-o de mână şi i-a spus, ferm, dar iubitor:
"Nu pleci nicăieri. Locul tău e aici. Scoate-ţi haina şi mai stai puţin."
Ea n-a mai fugit de atunci. Deoarece el i-a arătat că era acolo, cu adevărat alături de ea, şi că nu se temea să o înfrunte, ea a reuşit să se domolească. Când a putut conta pe prezenţa lui puternică, indiferent cât de tare lovea ea, Kathy s-a putut relaxa. N-a mai trebuit să lupte. Astfel, Paul a îmblânzit-o."

(din cartea Călătoria inimii. Calea iubirii conştiente, de John Welwood - Editura Elena Francisc Publishing)