senin,
peretele de peste drum imi zice:
incredinteaza-mi mie ce ai vrea sa spui si nu ai cui.
timid,
eu ma gandesc la Adi-a-mea-cea-de-peste-drum.
(Aleea Livezilor ne impodobea copilaria cu dumneaei poezia lui cobor acum.)
in clipa aceasta, alt bloc decat al ei isi deschide in vant perdelele,
stelele... cu nimic mai departe de o intindere de maini si de un strigat: vii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu