am adunat in mine o oboseala de zile mari... ieri nu mai stiam ce sa fac mai intai, era o frenezie a facerii!
si deodata ochii mi-au cazut pe o iconita, care nu stiu cum ajunsese la caietele si cartile de scoala ale lui Mih. era o iconita cu Nasterea Mantuitorului! atunci a fost ca o rupere de ritm, mai bine zis ca o suspendare! si am simtit asa:
Copilul Ei se naşte!
ce dar, ce taina, cata bucurie! slava Tie, Marie!
17 dec. 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
buna, Tata
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
-
noi, care de generatii ne-am hranit cu aschii si cu agurida, atata ne bucuram, atata! si dam marturie pentru mica slava a fiecarei dimi...
-
inca o zi, familiara tatal meu, soarele, culege norii din spatele muntelui tatal meu, binecuvantatul, e aici... acum... si pur...
-
sunt eu, Fata Ta... am venit să mă aştepţi în Prag... Aceasta e Moştenirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu