O nevoie de altceva, nu de mai mult...
“Exista nevoi in fata carora cuvintele sunt, pur si simplu,
insuficiente. A oferi cuvinte in locul hranei, al unui loc de munca sau al unei locuinte nu echivaleaza nici macar cu o solutie paliativa. Dar exista lipsuri si situatii de suferinta in care cuvantul se
prezinta ca fiind raspunsul cel mai potrivit si mai eficient. Sunt situatiile
in care avem nevoie de cineva, nu de ceva, de a simti, nu de a primi,
situatiile in care este mai necesar a sta cu cineva decat a da ceva.
Uneori nu se cere nici mai mult nici mai putin decat
prezenta vie si autentica a persoanei. Lucrurile, oricat de pretioase si din
belsug ar fi, nu sunt de-ajuns, ba chiar nici macar nu sunt pertinente, tin de
o alta categorie, cea a lui a avea, care, in multe cazuri, nu are nicio
legatura cu a fi.
Uneori ne amagim ca lucrurile pe care arta si tehnica le
pun la dispozitia noastra din abundenta pot umple, singure, golul; si le
cumparam si le ducem acasa; imbraca peretii goi si spatiile goale din locuinta.
Dar obiectele raman in mod iremediabil straine noua; le putem iubi si mangaia,
dar nu putem intra in dialog cu ele; infrumuseteaza casa, dar nu tin tovarasie.
Nu putem nici rade, nici plange cu ele. Intr-o persoana exista o nuditate si
goluri de alt gen, o saracie speciala in fata careia obiectele sunt
neputincioase. De cate ori oamenii nu sufera si plang chiar in case pline ochi,
ca un muzeu, de covoare, de tablouri, de obiecte pretioase!”
*fragment din cartea “De la cuvinte la dialog”, de Giuseppe
Colombero – Editura Pauline. Este o carticia spe-ci-a-la!*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu