Garden Party - de Katherine Mansfield

“În clipa aceea, un val uriaş îl săltă pe Jonathan, trecu peste el şi se sparse de ţărm cu un plescăit zglobiu. Câtă frumuseţe! Şi acum uite altul! Aşa trebuie trăită viaţa, cu nepăsare, cu nesocotinţă, cheltuindu-te. Se ridică în picioare şi înaintă prin apă, spre ţărm, înfigându-şi degetele mari de la picioare în nisipul închegat, vălurit, de pe fund. Să iei lucrurile uşor, să nu înoţi împotriva fluxului sau a cursului vieţii, ci să te laşi în voia lor, asta e taina. Încordarea e cea care întunecă bucuria. «Să trăieşti - să trăieşti!» Şi dimineaţa perfectă, proaspătă şi luminoasă, desfătându-se veselă în soare, de parcă ar fi râs de propria ei frumuseţe, părea să-i murmure: «De ce nu?».”

^fragment din cărticica adorabilă Garden Party, de Katherine Mansfield – Editura Humanitas, 2012^