"Pur şi simplu, ceea ce el (crestinul) vede îl face să fie de partea realităţii. Şi ca atare el nu face altceva decât să profite de o ofertă, de o invitaţie. El trece printr-o uşă deschisă, dar pe care nu el a deschis-o, şi intră într-o cameră de ospăţ. Acolo el îşi ocupă cu bucurie locul la masă, în compania cârciumarilor, a animalelor, a plantelor şi a pietrelor, acceptând solidaritatea cu ele, fiind prezent acolo la fel ca şi ele, în calitatea de creaturi ale lui Dumnezeu. Simplul fapt că el vede, precum şi ceea ce el este capabil să vadă drept centru şi circumferinţă, adică Creatorul şi creatura, sunt elementele pe baza cărora lui i se face această ofertă, această invitaţie şi i se deschide uşa către această realitate cu totul specială. ..În practică, bineînţeles că el se confruntă în fiecare zi cu necunoscutele lumii, cu câmpiile şi cu prăpăstiile, cu luminile orbitoare şi cu întunecimile, cu toate felurile de evenimente ce se produc în lumea căreia îi aparţine cursul propriei sale vieţi. Fireşte că el poate continua să se întrebe: De unde?, încotro?, De ce?, Pentru ce? Bineînţeles că el nu posedă vreo cheie magică pentru toate misterele marelui proces al existenţei, care-l copleşesc în fiecare clipă sub o formă nouă, şi nici pentru misterele propriei sale existenţe ca o parte constitutivă a procesului istoric al întregii realităţi create. Dimpotrivă, el va şti că niciuna din cheile magice pe care oamenii au crezut că le-au descoperit şi le posedă nu are vreo valoare. El va fi întotdeauna cel mai surprins, cel mai impresionat, cel mai tulburat şi cel mai bucuros în faţa evenimentelor. El nu va fi ca o furnică ce a prevăzut totul dinainte, ci asemenea unui copil într-o pădure sau în Ajunul Crăciunului, unul mereu uimit de evenimentele, întâlnirile şi experienţele de care are parte, precum şi de grijile şi de îndatoririle care-i revin. El este cel mereu obligat să înceapă din nou, luptându-se cu posibilităţile care i se deschid şi cu imposibilităţile care-i stau împotrivă. Dacă ne este îngăduit să spunem astfel, viaţa în lume, cu toate bucuriile şi necazurile ei, cu contemplarea şi activitatea pe care le presupune, va fi întotdeauna pentru el un subiect realmente interesant; sau, ca să folosim o expresie mai îndrăzneaţă, va fi o aventură pentru care el nu are, în esenţă şi în ultimă instanţă, nicio aptitudine proprie."
KARL BARTH - de pe www.ceruldinnoi.ro ! daţi fuguţa şi citiţi tot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu