Lasă amabilităţile, fii tu însuţi în relaţiile cu ceilalţi - de Thomas d'Ansembourg

am găsit în cartea Lasă amabilităţile, fii tu însuţi în relaţiile cu ceilalţi de Thomas d'Ansembourg un fragment care reflectă aşa mult nevoia mea de schimbare pe mai toate planurile, şi pe care încă nu o pot face! mă simt băltită şi nefericită, de exemplu, la jobul pe care îl am pentru că simt că alta e vocaţia mea (măi măi!), dar mă agăţ de mama focului de scaunul pe care îl ocup, găsind toate avantajele posibile şi imposibile pe care le am rămânând aici! of!

iată fragmentul-oglindă:

O viaţă nouă, asta ne dorim, dar voinţa, care face parte din viaţa noastră trecută, nu are pic de forţă (adică vreau, dar nema putirinţa! - nota mea). Suntem asemenea acelor copii care ţin strâns o bilă în mâna stângă şi nu-i dau drumul decât după ce se asigură că primesc ceva în schimb în mâna dreaptă: ne-am dori o viaţă nouă, dar fără o să pierdem cu totul pe cea veche. Nu vrem să ne confruntăm cu momentul trecerii, nu vrem să rămânem cu mâna goală...