strălucirea

în week-end am fost fată hărnicuţă, am vopsit, am pus cărţile răvăşite în bibliotecă, mi-am dat seama că unele nu-mi mai spun nimic, dar totuşi le-am oferit adăpost în continuare în viaţa mea
camera pare mult mai spaţioasă, asta pentru că am mai scos un mastodont din cameră, dar şi pentru că trandafirul vaporos pe care Cosmin mi l-a adus fericit când s-a întors de afară crea valuri de lumină!

am rânduit hârtii, roboţi, culori, iconiţe, cărţi de germană şi de spaniolă pe care nu le-am deschis nicicând, am rămas fidelă unui braţ de cărţi care îmi sunt dragi de tot, am făcul planuri pentru paturile suprapuse ale copiilor şi am fost un pic tristă, pentru viaţa mea în ansamblu. aseară după ploaia grozavă care întunecase cerul, dar îmi deschisese inima m-am plimbat cam 15 minute pe străduţele întortocheate din jurul şcolii... cum am ajuns acasă, am făcut patul şi m-am culcat rapid, n-am vrut să mă mai gândesc la nimic

în acel film al meu preferat Cameră cu vedere se zice la un moment dat:

Ştii cât de norocoşi sunt cei care găsesc ce li se potriveşte? E o adevărată binecuvântare

Nu arăta ca o tânără mireasă. Dacă vrei să ştii, îi lipsea strălucirea!

poate de aceea m-am culcat aşa de pe fugă! ca să nu mă mai gândesc...