mi s-a întâmplat să-l văd dimineaţă, în zona Gării de Nord. maşina se pregătea să o vireze la dreapta, şi atunci l-am zărit. era un copil ghemuit-tot, încolăcit ca o liană pe aburul care ieşea din gura de canal. se ivea din spatele chioşcului unde se vând flori. parcă era un făt într-un uter nevăzut, iar firicelul acela părea cordonul ombilical care îl ţinea legat de lume. un cordon cald şi atât de fragil. mişcarea lui era de cuibărire continuă, nu era nemişcat.
în adânc, părea că se face focul pentru el.
primăvara părea că stă pe loc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu