cred ca au trecut doi ani de cand am ales-o sa ma reprezinte pe mine cea la 3 ani care am plecat de langa mama, tata, praful gros de tara, atat de iubit de mine! plecam la Bucuresti si lasam in urma totul. lumea mea... am ales orhideea dupa ce am fost la seminarul
Claudiei -
Centrul AmaneSer pentru kilogramele in plus ale lui Mihnea... am inteles atunci ca am in mine un gol energofag care tipa, iar Mihnea il auzea si incerca sa-l umple... poate ca incerca sa ma faca mai stabila cu grija lui excesiva. am ales orhideea alba de la raionul cu plante al Mega Image-ului... avea un aer asa, special... parea ca leviteaza de frumusete... am ajuns acasa si i-am aratat-o lui Mih. si i-am zis ca o sa am grija de ea, ca ea e responsabilitatea mea si ca nu trebuie sa isi mai faca griji pentru mine.
revenind in prezent,
in seara asta, am luat cele 3 orhidee ale mele, primtre care si orhiduta Moni, si le-am udat pe balcon. apoi am venit cu doua dintre ele in sufragerie, apa mai siroia putin, m-am grabit si... am rasturnat-o...
pe ea, da... in minte mi-a venit cuvantul "iar"... o vedeam cu scoarta de copac in jur imprastiata si ea in mijlocul acestei harababuri... am luat-o cu grija si am privit-o, de fapt am examinat-o. radacinuta mai crescuse un pic si undeva se umflase un mic punct, de unde ar fi urmat sa porneasca o radacina noua! zilele trecute ma gandeam asa:
unele radacini au nevoie de intuneric, altele de lumina... orhideea mea fluture este o planta ale carei radacini au nevoie de lumina... in mediul lor natural, ele se incolacesc pe copaci, pe scoarta copacilor, si ajuta la fotosinteza...
asa m-as fi incolacit si eu pe mama mea! de aceea m-a durut atat de mult ruperea de ea... aveam nevoie de lumina pe care o stiam eu... de copacii pe care ii iubeam eu...
azi mi-am dat seama din nou ca vasul orhideei Moni e prea mare. asadar, sunt la a doua mutare. ghiveciul de la florarie l-am schimbat cu cel roz transparent. atunci i-am schimbat si scoarta, am zis sa fie un nou inceput, cumparasem o punga cu scoarta de orhidee special pentru ea. dar in acest substrat radacinile au putrezit, doar UNA a rezistat eoic!... atunci, i-am curatat radacinile putrezite, n-am mai lasat niciuna, si am mutat-o intr-un pahar transparent mai mic, dar prea adanc, se pare, avand in vedere ca radacina era superficiala, la vedere (sa pipaie lumina!). azi, in urma rasturnarii, am hotarat s-o mut din nou! intr-un vas mult mai plat... si am pus-o sa leviteze! da, vasul ei putin adanc l-am pus intr-altul mai alungit... asa incat sub ea e un spatiu gol!! a
colo e un filon de liniste, asa simt... un rezervor de tacere care asculta ce zice ea... acolo se va strange apa uneori... (pentru ca orhideele mai plang uneori!)... in noul substrat am pus perlit si minerale care seamana cu mica...
se vede radacinuta!
levitanda...
langa prietenele ei!...
